2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

pârlire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3 Afumare a mâncării Si: pârlit1 (3), pârlitură (3). 4 Trecere prin foc a animalelor tăiate, pentru a distmge părul sau puful rămas pe suprafața pielii Si: pârlit1 (4), pârlitură (4). 5 Ofilire a plantelor din cauza soarelui, a brumei Si: pârlit1 (5), pârlitură (5). 6 (Fig) Păgubire a oamenilor prin înșelătorie Si: pârlit1 (6), pârlitură (6). 7 Bronzare. 8 Operație de îndepărtare prin carbonizare a capetelor de fibre proeminente de pe suprafața produselor textile, fire, țesături, tricotaje. 9 (Tăb; îs) ~a marginii Operație de finisare a marginii pieselor croite din piele, în urma trecerii lor prin flacără pentru a se arde fibrele ieșite în afară.

PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

pârli v [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pzi: ~lesc / E: bg пърля cf srb prljiti] 1 vt A arde ușor la suprafață cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins. 2 vt (Reg; îe) A o ~ la (sau de) fugă A pleca repede pentru a nu păți ceva. 3 vt (Îae) A o lua la fugă. 4 vr (Trs; d. mâncare) A se afuma. 5 vt (C. i. animale tăiate pentru hrană) A trece prin foc pentru a distruge, prin ardere, părul sau puful rămas pe suprafața pielii Si: (pop) a pârpăli (6), (reg) a pârjoli (14). 6 vt (C. i. fire textile, țesături) A distruge prin carbonizare fibrele ieșite în afara firului sau a țesăturii, pentru a se obține o suprafață netedă. 7-8 vtr A (se) bronza. 9 vr (D. plante sau părți ale lor) A se ofili din cauza acțiunii soarelui, a brumei etc. 10 (Reg; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație. 11 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A induce în eroare prin viclenie, prin minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza Si: a amăgi, a înșela, a păcăli.

PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.

PÎRLÍ, pîrlesc, vb. IV. Tranz. 1. A arde ceva la suprafață cu ajutorul flăcării (mai rar al jăraticului) sau cu ajutorul unui corp de metal foarte încins. V. pîrjoli. A pîrli rufele la călcat.Cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. Eschil însoți uriașele sale trilogii tragice cu cîte o dramă satirică, unde înfățișa sau pe Prometeu, aducînd într-o trestie focul cerului de care își pîrleau degetele satirii, sau pe Circea prefăcînd în rîmători pe nenorociții tovarăși ai lui Odiseu. ODOBESCU, S. I 34. Te-am mînat apoi, pe loc, Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. Nu te juca cu focul, că te pîrlește (= nu căuta primejdia). ◊ Refl. Unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pîrlit nițel și d-aia miroase greu. ISPIRESCU, L. 384. Cumătră, mă pîrlesc, ard, mor, nu mă lăsa! CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. (Rar) A o pîrli la (sau de) fugă = a o rupe la fugă, a o tunde la fugă; a o lua la sănătoasa. Noi, atunci, am pîrlit-o la fugă. Iar el, zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, O. A. 54. 2. (Subiectul este soarele) A înnegri, a bronza. Eram pîrlit de soare ca un harap. SADOVEANU, O. VIII 27. Desculț și cu pieptul gol, pîrlit de soarele primăverii, era un diavol ca oricare altul din sat. C. PETRESCU, R. DR. 14. În Iași, oamenii nu se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm pînă la prînzișor. Soarele nu-i pîrlește. NEGRUZZI, S. I 297. 3. (Cu privire la vegetație, p. ext. la pămînt) A ofili, a veșteji, a usca. Copacul voiește Să tot odrăslească, (Să înfrunzească), Dar nu contenește Bruma să-l pîrlească. PANN, P. V. II 42. ◊ Refl. Vremea vremuiește, floarea se pîrlește. Așa-i lumea, bat-o s-o bată! ALECSANDRI, T. I 339. Pe unde umblă urîtul, Se pîrlește pămîntul; Pe unde umblă dragostea, Înverzește pajiștea. BIBICESCU, P. P. 197. 4. Fig. A păcăli, a înșela. V. arde (III 1). Vivat spanchia de Bîrzoaie!... Lumea-ntreagă să pîrlească. ALECSANDRI, Î. 76. ◊ Refl. Calul le răspunse: o! o! cine se pripește se pîrlește. ISPIRESCU, L. 195.

A SE PÂRLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se arde ușor la suprafață. 2) (despre persoane și despre corpul lor) A deveni negru (sub acțiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-și pierde puțin seva (de căldură, de frig); a se usca puțin. 4) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se arde; a se frige. ◊ Cine se pripește, se ~ește cine se grăbește, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti

A PÂRLÍ ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ◊ A o ~ (sau păți) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<bulg. părlja, sb. prljiti

pârlì v. 1. a arde puțintel: soarele a pârlit iarba; 2. a da prin foc: când tăia porcul și-l pârlia CR.; 3. a porni iute: noi atunci am pârlit-o la fugă CR.; 4. fam. a înșela: m’a pârlit; 5. fam. a fura. [Serb. PERLITI].

pîrlésc v. tr. (bg. pŭrlĭy, sîrb. prijiti, o-prijiti, a pîrli, d. para, abur; ceh. prliti. V. pîrlăŭ, pîrnaĭe, pară). Ard puțin pe deasupra: A pîrli un porc, exploziunea ĭ-a pîrlit mustățile și sprincenele fără să-l rănească. Întunec la coloare din cauza prea mariĭ căldurĭ: soarele pîrlește pelea. Fig. Fam. Înșel, escrochez: m’a pîrlit c’un franc. Jăfuĭesc, prad: demagogiĭ aŭ pîrlit bugetu. A o pîrli la fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. V. refl. Mă ard puțin pe deasupra. Mă înegresc de arșița soareluĭ. Fig. Mă înșel și sufer o pagubă din cauza asta, mă frig: m’am pîrlit cu casa asta, cu zece francĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârlire s. f., g.-d. art. pârlirii; pl. pârliri

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlesc, imperf. 3 sg. pârlea; conj. prez. 3 pârlească

pârlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pârleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.

PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

pîrli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

PÎRLI vb. 1. (pop.) a pîrpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pîrjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) prăji, (inv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

PÎRLIRE s. bronzare, înnegrire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pârlí (pârlésc, pârlít), vb.1. A pârjoli, a arde ușor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înșela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, și pară, pîrjoli.Der. pîrlaci, s. m. (escroc, șarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greșit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s. f. (Mold., pungășie); pîrlea, s. m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu același sens, cr. u porlu zemlju „în țara pîrjolului = nu se știe unde”; Pîrlea-Vodă, s. m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iași); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s. f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încrețită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încrețește cînd începe să fie arsă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârlí, pârlesc, vb. tranz., refl. – A (se) arde, a (se) pârjoli. – Din scr. prljiti, bg. parlja (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pârli, pârlesc I. v. t. 1. a păcăli, a înșela 2. (intl.) a bate 3. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat 2. a participa la un act sexual

Intrare: pârlire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlire
  • pârlirea
plural
  • pârliri
  • pârlirile
genitiv-dativ singular
  • pârliri
  • pârlirii
plural
  • pârliri
  • pârlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pârli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârli
  • pârlire
  • pârlit
  • pârlitu‑
  • pârlind
  • pârlindu‑
singular plural
  • pârlește
  • pârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârlesc
(să)
  • pârlesc
  • pârleam
  • pârlii
  • pârlisem
a II-a (tu)
  • pârlești
(să)
  • pârlești
  • pârleai
  • pârliși
  • pârliseși
a III-a (el, ea)
  • pârlește
(să)
  • pârlească
  • pârlea
  • pârli
  • pârlise
plural I (noi)
  • pârlim
(să)
  • pârlim
  • pârleam
  • pârlirăm
  • pârliserăm
  • pârlisem
a II-a (voi)
  • pârliți
(să)
  • pârliți
  • pârleați
  • pârlirăți
  • pârliserăți
  • pârliseți
a III-a (ei, ele)
  • pârlesc
(să)
  • pârlească
  • pârleau
  • pârli
  • pârliseră
purli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârlire, pârlirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pârli DEX '98 DEX '09

pârli, pârlescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) arde ușor la suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arde
    • format_quote A pârli rufele la călcat. DLRLC
    • format_quote Cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
    • format_quote Eschil însoți uriașele sale trilogii tragice cu cîte o dramă satirică, unde înfățișa sau pe Prometeu, aducînd într-o trestie focul cerului de care își pîrleau degetele satirii, sau pe Circea prefăcînd în rîmători pe nenorociții tovarăși ai lui Odiseu. ODOBESCU, S. I 34. DLRLC
    • format_quote Te-am mînat apoi, pe loc, Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
    • format_quote Unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pîrlit nițel și d-aia miroase greu. ISPIRESCU, L. 384. DLRLC
    • format_quote Cumătră, mă pîrlesc, ard, mor, nu mă lăsa! CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • chat_bubble Nu te juca cu focul, că te pârlește = nu căuta primejdia. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fugi
      • format_quote Noi, atunci, am pîrlit-o la fugă. Iar el, zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, O. A. 54. DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eram pîrlit de soare ca un harap. SADOVEANU, O. VIII 27. DLRLC
    • format_quote Desculț și cu pieptul gol, pîrlit de soarele primăverii, era un diavol ca oricare altul din sat. C. PETRESCU, R. DR. 14. DLRLC
    • format_quote În Iași, oamenii nu se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm pînă la prînzișor. Soarele nu-i pîrlește. NEGRUZZI, S. I 297. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copacul voiește Să tot odrăslească, (Să înfrunzească), Dar nu contenește Bruma să-l pîrlească. PANN, P. V. II 42. DLRLC
    • format_quote Vremea vremuiește, floarea se pîrlește. Așa-i lumea, bat-o s-o bată! ALECSANDRI, T. I 339. DLRLC
    • format_quote Pe unde umblă urîtul, Se pîrlește pămîntul; Pe unde umblă dragostea, Înverzește pajiștea. BIBICESCU, P. P. 197. DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv figurat A (se) păcăli, a (se) înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vivat spanchia de Bîrzoaie!... Lumea-ntreagă să pîrlească. ALECSANDRI, Î. 76. DLRLC
    • format_quote Calul le răspunse: o! o! cine se pripește se pîrlește. ISPIRESCU, L. 195. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.