18 definiții pentru pârghie pârg pârghi pârghină pârgie pârgiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

pârghie sf [At: GCR I, 357/4 / V: ~ghi (Pl: ~uri) sn, ~ghină (Pl: ~ne, ~ni), (reg) pârg (Pl: nct) s, ~gie, ~giu (Pl: nct) s / E: ml pergula] 1 Bară de lemn, fier folosită la ridicarea, mișcarea sau transportarea unei greutăți Si: (reg) mătărângă, parmaclâc, (îvr) mangeal (1). 2 Bară rigidă cu un punct de reazăm pe care se exercită o forță activă și o forță de rezistență, cu diverse utilizări în industrie, tehnică etc. Si: (reg) mătărângă, parmaclâc, (îvr) mangeal. 3 (Pex) Element al aparatului locomotor la om. 4-5 (Fig) Mijloc (de propulsare a unei activități sau) cu care se realizează o acțiune Si: punct de sprijin, element de susținere. 6 (Pan) Braț de balanță. 7 Parte a leagănului de copii, în care se fixează scăunelul Si: (reg) săgeată. 8 (Pan) Parte a joagărului de tăiat bușteni situată între talpă și acoperiș Si: (reg) pocănea, terteleci. 9 (Pan) Drug de lemn cu care se rotește moara de vânt pentru a aduce aripile în poziția optimă spre a fi acționate de curentul de aer Si: cârmă, oiște1, proțap. 10 (Pan) Parte a morii pe care se ridică piatra de deasupra spre a o fereca cu ciocanul de fler Si: capră, cumpănă. 11 (Reg; pan) Par mic pe care se fixează în car încărcătura de fân, de lemn etc.

PÂRGHIE ~i f. 1) Bară mobilă care se poate roti în jurul unei axe imobile sub acțiunea forțelor situate într-un plan perpendicular pe axa de rotație. 2) Par sau drug care, având un punct de reazem, servește la ridicarea unei greutăți. 3) Forță care stimulează o activitate. Reforma economică radicală este principala ~ a restructurării. [G.-D. pârghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

pârghie f. 1. drug țeapăn de mișcat, sprijinit, ridicat o greutate; 2. braț de balanță; 3. fig. orice forță morală: voința e o pârghie puternică. [Lat. medieval PERGULA].

pârghi sn vz pârghie[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz pâghie LauraGellner

PÎ́RGHIE, pîrghii, s. f. 1. Bară rigidă cu un punct de reazem asupra căruia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. Era cu o pîrghie în mînă, cu care se opintea să ridice carul. La TDRG. ♦ Brațul unei balanțe. 2. Fig. (Livresc) Mijloc prin care se dă impuls unei activități; forță socială sau morală. Industria socialistă, și în primul rînd industria grea, este principala pîrghie pentru dezvoltarea puternică a forțelor de producție în agricultură. GHEORGHIU-DEJ, R. 29.

pî́rghie f. (mlat. pérgula, prăjină, harag, spalier, crivitar, cl. „balcon”; it. pérgola, crivitar; alb. pjérgulă, harag mare. Cp. cu vîrghie). Munt. Lit. Drug (raz, lom) orĭ manelă care servește la urnit greutățĭ marĭ. Braț de balanță. Fig. Forță morală, mijloc de acțiune: lingușirea plebiĭ e o puternică pîrghie a politiciĭ demagogilor. Pîrghie idraulică, aparat care rîdică apa unuĭ rîŭ chear pin forța curentuluĭ rîuluĭ. V. mangealîc. – Pîrghia joacă mare rol în mecanică; cele maĭ multe mașinĭ simple, ca cheile, foarfecele, cleștele, balanțele, țapinile, precum și mașinile cele maĭ complicate, nu-s de cît niște pîrghiĭ saŭ sisteme de pîrghiĭ. Chear corpu omuluĭ, care e tot o mașină, e compus din pîrghiĭ. Arhimede e acela care a demonstrat întîĭa oară științific legile puteriĭ pîrghiiĭ. El avea atîta încredere în această forță, în cît zicea: „Dă-mĭ un punct unde să staŭ, și voĭ urni pămîntu”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghie s. f. (sil. -ghi-e), art. pârghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. pârghiei; pl. pârghii, art. pârghiile (sil. -ghi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRGHIE s. (TEHN.) 1. (înv. și reg.) părângă, (reg.) mătărângă, parmaclâc, (Mold.) tăbârcă, (înv.) mangeal. (~ de ridicat greutăți.) 2. v. braț. (~ a unei balanțe.) 3. cârmă, drug, oiște, proțap. (~ la moara de vânt.) 4. (reg.) pocănea, terteleci. (~ la joagărul de bușteni.) 5. v. proțap. (~ la fântână.) 6. (pop.) săgeată. (~ la leagăn.)

PÎRGHIE s. (TEHN.) 1. (înv. și reg.) părîngă, (reg.) mătărîngă, parmaclîc, (Mold.) tăbîrcă, (înv.) mangeal. (~ de ridicat greutăți.) 2. braț. (~ a unei balanțe.) 3. cîrmă, drug, oiște, proțap. (~ la moara de vînt.) 4. (reg.) pocănea, terteleci. (~ la joagărul de bușteni.) 5. proțap. (~ la fîntînă.) 6. (pop.) săgeată. (~ la leagăn.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură.

Intrare: pârghie
  • silabație: pâr-ghi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârghie
  • pârghia
plural
  • pârghii
  • pârghiile
genitiv-dativ singular
  • pârghii
  • pârghiei
plural
  • pârghii
  • pârghiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârg
  • pârgul
  • pârgu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pârg
  • pârgului
plural
vocativ singular
plural
pârghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârghină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârgie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârgiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârghie pârg pârghi pârghină pârgie pârgiu

  • 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Era cu o pîrghie în mînă, cu care se opintea să ridice carul. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Brațul unei balanțe.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Industria socialistă, și în primul rînd industria grea, este principala pîrghie pentru dezvoltarea puternică a forțelor de producție în agricultură. GHEORGHIU-DEJ, R. 29.
      surse: DLRLC

etimologie: