PÎRGHIE, pîrghii, s. f. 1. Bară rigidă cu un punct de reazem asupra căruia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. Era cu o pîrghie în mînă, cu care se opintea să ridice carul. La TDRG. ♦ Brațul unei balanțe. 2. Fig. (Livresc) Mijloc prin care se dă impuls unei activități; forță socială sau morală. Industria socialistă, și în primul rînd industria grea, este principala pîrghie pentru dezvoltarea puternică a forțelor de producție în agricultură. GHEORGHIU-DEJ, R. 29.