12 definiții pentru pârgar

PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a țărilor românești) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgár s. m., pl. pârgári

PÂRGÁR s. v. concetățean, orășean, pândar, târgoveț.

PÂRGÁR ~i m. (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Membru al sfatului unui oraș sau al unui târg. /<ung. polgár

pârgár, pârgári, s.m. (înv. și reg.) 1. concetățean; orășean, târgoveț. 2. membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg; bătrân, jurat. 3. vătășel la primărie. 4. om ușuratic, neserios. 5. flăcău care organizează programul tinerilor în sărbătorile de iarnă. 6. pândar. 7. (înv.) muncitor la ocnele de sare.

pârgar m. od. consilier comunal; pl. bătrânii orașului: în orașele din Mold. erau câte 6 sau 12 pârgari sub un șoltuz, acest din urmă numit în Munt. județ. [Vechiu-sas. PÜRGER (= germ. BÜRGER), ung. POLGÁR: instituțiunea și numele de origină săsească, venită prin mijlocirea Ungurilor (cf. părcălab)].

PÎRGÁR, pîrgari, s. m. 1. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Fiecare dintre cei doisprezece membri ai sfatului administrativ al orașului. Orașele ce dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 114. 2. (Regional) Om ușuratic, care se poartă rău, care nu-și ține cuvîntul. Măi pîrgarule, nici de dracu nu ești bun. ȘEZ. XIX 60. 3. (Regional) Paznic, păzitor (de pădure, de vînat, de vie).

pîrgár (pârgári), s. m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătășel. – Var. bulgar. Germ. Bürger (‹ burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). Sec. XV, înv.

pîrgár m. (ung. polgár, d. sas. purger, germ. bürger, cetățean, d. burg, cetate. V. pîrcălab). Vechĭ. Consilier comunal. (În Mold. eraŭ cîte 6 orĭ 12 și aveaŭ în capu lor un șoltuz). Pl. Bătrîniĭ orașuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pîrgár s. v. CONCETĂȚEAN. ORĂȘEAN. PÎNDAR. TÎRGOVEȚ.

Intrare: pârgar
pârgar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pârgar pârgarul
plural pârgari pârgarii
genitiv-dativ singular pârgar pârgarului
plural pârgari pârgarilor
vocativ singular
plural