pârgar sm [At: CORESI, L. 418/20 / V: (înv) păr~, prăg~, pur~ / Pl: ~i / E: mg polgár, ger Bürger] 1 (Înv) Concetățean. 2 (Înv) Orășean. 3 (În organizarea administrativă feudală) Membru al sfatului de conducere al unui oraș sau unui târg Vz bătrân, jurat. 4 (Pex) Funcție administrativă a pârgarului (3). 5 (Trs; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. 6 (Mol; Buc) Om ușuratic, neserios, pe al cărui cuvânt nu se poate conta. 7 (Trs) Flăcău din grupul celor care organiza programul petrecerilor tinerilor la Crăciun și la Anul Nou. 8 (Reg) Pândar (1). 9 (Înv) Muncitor la ocnele de sare.