PÎRGAR, pîrgari, s. m. 1. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Fiecare dintre cei doisprezece membri ai sfatului administrativ al orașului. Orașele ce dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 114. 2. (Regional) Om ușuratic, care se poartă rău, care nu-și ține cuvîntul. Măi pîrgarule, nici de dracu nu ești bun. ȘEZ. XIX 60. 3. (Regional) Paznic, păzitor (de pădure, de vînat, de vie).