PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

pârț¹ [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.

hai¹ i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.

pârța¹ i vz pârț

pârți i vz pârț¹

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

tîrța-pîrța, V. pîrț.

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

pârț¹ (pop.) interj.

pârț² (pop.) s. n., pl. pârțuri

pârț¹ (pop.) interj.

pârț interj.

pârț s. n., pl. pârțuri

pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).

PÎRȚ subst. onomatopeic. 1. Pîrțul, munt., 1572 (Glos); Părțul, Ioniță, mold. (Sd VII 220). 2. Pîrț/ea, Pătru moșul satului Pîrț/ești (16 A II 81); -ești s. (Glos); -ani, -ana s, f.; Pîrțea = Părța (Glos); Pîrța și Perța, -ard. (Viciu 16). 4. Pirțea, Oprea (17 B III 486). 5. Părțăilă (16 A II 129). 6. Purțul, N. (RI XII 113) și – C. (RI XIII).

pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)

hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

pârța s.f. art. (reg.) dizenterie.