16 definiții pentru pânzătură pănzătură pânzetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

pânzătu sf [At: CANTEMIR, HR. 186 / V: (rar) ~zet~, (îrg) păn~[1] / Pl: ~ri / E: pânză + -tură] 1-2 (Îrg) Pânză (1-2). 3 (Mpl) Pânzet (1). 4 (Îvr) Giulgiu. 5 (Îrg; șîs ~ de masă) 6-7 (Îvr) Lenjerie (de pat sau) de corp. 8 (Reg) Năframă. 9 (Reg) Broboadă. 10 (Bis; reg) Aer cu care se acoperă vasele liturgice. 11 (Îvr) Perdea. 12 (Trs; Mar) Fotă. 13 (Spc) Fotă din față. 14 (Reg) Strecurătoare de lapte. 15 Osânză (1). corectată

  1. În original incorect accentuat: păn~ LauraGellner

PÎNZĂTÚRĂ, pînzături, s. f. Pînză sau bucată de pînză; ștergar, șervet. Îi puse în traistă un codru de pîine de mălai, niște brînză și ceapă, toate învelite într-o pînzătură curată. REBREANU, I. 46. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pînzătură. COȘBUC, P. I 103. Au întins hoștinile... pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Broboadă, basma, maramă cu care se îmbrobodesc femeile (măritate) la țară. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 413. ♦ (Învechit) Draperie. Intră încet, ridicînd una din pînzăturile negre, NEGRUZZI, S. III 376. – Variantă: pînzetúră (MURNU, O. 87) s. f.

PÎNZETÚRĂ s. f. v. pînzătură.

pînzét n., pl. urĭ (d. pînză). Mare cantitate de pînză. Pînzeturĭ, felurĭ de pînză. Rufe, haĭne, de pînză. – În est și nord pînzătură (din pînzéturĭ, accentuat greșit -úrĭ, din care apoĭ s’a scos un sing. pînzătúră), bucată de pînză, față de masă, năframă, broboadă. V. mîneștergură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pânzătúră s. f., g.-d. art. pânzătúrii; (bucăți, obiecte) pl. pânzătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNZĂTÚRĂ s. v. broboadă, catrință, față de masă, fotă, maramă, năframă, pânză, pânzet.

pînzătu s. v. BROBOADĂ. CATRINȚĂ. FAȚĂ DE MASĂ. FOTĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. PÎNZĂ. PÎNZET.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pânzătúră, pânzătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză.

pânzătúră, pânzături, s.f. – (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).

pânzătúră, -i, s.f. – Batic, basma, năframă; șârincă. – Din pânză + -tură.

Intrare: pânzătură
pânzătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzătu
  • pânzătura
plural
  • pânzături
  • pânzăturile
genitiv-dativ singular
  • pânzături
  • pânzăturii
plural
  • pânzături
  • pânzăturilor
vocativ singular
plural
pănzătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pânzetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pânzetu
  • pânzetura
plural
  • pânzeturi
  • pânzeturile
genitiv-dativ singular
  • pânzeturi
  • pânzeturii
plural
  • pânzeturi
  • pânzeturilor
vocativ singular
plural

pânzătură pănzătură pânzetură

etimologie:

  • Pânză + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09