pângărire sf [At: NEGRUZZI, S. II, 32 / Pl: ~ri / E: pângări] 1 Comportament disprețuitor, violent, lipsit de respect față de ceva considerat sfânt Si: nesfințire, pângărie (1), profanare. 2 (Pgn) Lipsă de respect față de cinstea, curățenia morală a unei ființe venerabile Si: batjocorire, pângărie (2), profanare, spurcare. 3 Acțiune nedemnă care știrbește cuiva stima, respectul Si: batjocorire, pângărie (3), profanare, spurcare. 4 Înșelare în căsnicie Si: pângărie (4). 5 Întreținere a unor relații sexuale nepermise Si: pângărie (5). 6 (Spc) Violare. 7 (Trs) Consumare a unor alimente de dulce în zilele de post Si: pângărie (7). 8 (Pop) Consumare a cărnii unor animale interzise de diferite religii sau datini Si: pângărie (8).

pângărire f. sacrilej: văzui făr’delege, văzui pângărire NEGR.

păngări v vz pângări

pângăni v vz pângări

pângări [At: PRAV. 172 / V: (înv) păn~, (reg) ~ăni / Pzi: ~resc / E: păgân] 1 vt A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt Si: a profana. 2 vt (Pgn) A nu respecta cinstea, curățenia morală a unei ființe venerabile Si: a batjocori, a profana, a spurca. 3 vt A face printr-o acțiune reprobabilă să nu mai fie demn de stimă, de respect Si: a batjocori, a profana, a spurca. 4-5 vtr A avea relații sexuale nepermise cu cineva. 6 vt (Șîe a ~ așternutul cuiva) A înșela în căsnicie. 7 vt (Spc) A viola. 8 vr (Trs) A mânca de dulce în zilele de post. 9-10 vtr (Rar) A (se) murdări. 11-12 vtr (Reg) A (se) nenoroci.

PÎNGĂRI, pîngăresc, vb. IV. Tranz. 1. A trata într-un mod necuviincios, josnic, lipsit de respect pe cineva sau ceva vrednic de cinste; a profana, a necinsti, a păta, a dezonora. Nici un lanț nu te va pîngări, striga el. O, tu, nemuritoare cîntăreață! NEGRUZZI, S. II 46. ◊ Refl. pas. Lasă să se dărapene și să se pîngărească atîtea mîndre creațiuni ale cuvioșiei și ale măririi străbunilor. ODOBESCU, S. II 40. 2. A mînji, a murdări. Toată ziua [coșurile] își împrăștie fumul negru și gros, pîngărind albul zăpezilor și verdele copacilor. PAS, L. II 158. Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? SBIERA, P. 181.

PÎNGĂRIRE, pîngăriri, s. f. Faptul de a pîngări; profanare, necinstire. Văzui fărădelege, văzui pîngărire. NEGRUZZI, S. II 32.

A PÂNGĂRI ~esc tranz. 1) (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a huli; a profana. 2) A pune în contact cu ceva murdar; a spurca. /Din păgân

pângări v. 1. a spurca, a profana: vreo mânăstire pângărită de păgâni OD.; 2. fig. a ponegri: numele îți va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP. [Macedo-român pângănì, derivat din păgân: a face păgân (cf. pogan)].

pîngănésc (Olt.) și pîngărésc v. tr. (din păgînesc 2, ca și vsl. poganiti, a păgîni, d. poganŭ, păgîn). Profanez, spurc: a pîngări o biserică. Mînjesc, pătez: a-țĭ pîngări numele.

pîngăríre f. Profanare, sacrilegiŭ.

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, 3 sg. pângărește, imperf. 1 pângăream; conj. prez. 1 sg. să pângăresc, 3 să pângărească

pângări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, imperf. 3 sg. pângărea; conj. prez. 3 să pângărească

pângări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângăresc, imperf. 3 sg. pângărea; conj. prez. 3 sg. și pl. pângărească

pîngări (pîngăresc, pîngărit), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator).

PÂNGĂRIRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, siluire, terfelire, viol, violare.

PÂNGĂRIRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mânjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scârnăvie. (~ memoriei cuiva.)

PÂNGĂRI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, silui, terfeli, viola.

PÂNGĂRI vb. 1. v. profana. 2. a profana, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mârșăvi, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scârnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

pîngări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. SILUI. TERFELI. VIOLA.

PÎNGĂRI vb. 1. a batjocori, a necinsti, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.) 2. a profana, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mîrșăvi, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

PÎNGĂRIRE s. 1. batjocorire, necinstire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. profanare, spurcare, (rar) prihană,(înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scîrnăvie. (~ memoriei cuiva.)

pîngărire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. SILUIRE. TERFELIRE. VIOL. VIOLARE.