opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂCĂÍ vb. IV v. pâcâi.

PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

bâcâi2 vi vz păcâi

păcăi v vz pâcâi corectat(ă)

pâcăi v vz pâcâi

pâcâi vi [At: BARCIANU / V: păcăi, ~căi / Pzi: pâcăi, (rar) ~esc / E: fo] 1 (D. oameni) A trage din lulea producând un sunet caracteristic Si: (reg) a pâșcâi2. 2 (Reg; d. lumină, flăcări) A pâlpâi. 3 (Reg; d. firele de ață) A se rupe producând un sunet caracteristic. 4 (Reg; d. bibilici) A produce sunetul caracteristic speciei.

PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.

PÎCĂÍ vb. IV v. pîcîi.

PÎCÎÍ, pîcîi, vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A fuma, a trage din lulea producînd un sunet caracteristic; a pufăi. Cînd era vreme rea, stătea cu nasu-n spuză și pîcîia din lulea. SADOVEANU, O. III 544. Își îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie, cu vădite semne de satisfacție. C. PETRESCU, A. 409. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pîlpîi cu zgomot. – Variantă: (Transilv.) pîcăí vb. IV.

A PÂCÂÍ pâcâi intranz. 1) A fuma producând un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipă sau din țigară), făcând „pâc-pâc”. 2) (despre flacăra lămpilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete ușoare. /pâc + suf. ~âi

pî́cîĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. pîc-pîc). Fac pîc-pîc fumînd: moșneagu pîcîĭe din lulea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pâcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pâcâi, 3 pâcâie, imperf. 1 pâcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pâcâi, 3 să pâcâie

pâcâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâia; conj. prez. 3 să pâcâie

pâcâí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. și pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂCÂÍ vb. v. pufăi.

PÂCÂÍ vb. v. pâșcâi.

PÂCÂI vb. a pufăi, (reg.) a pîșcîi. (~ din lulea.)

pîcîi vb. v. PÎLPÎI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâșcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de ață) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.

pâcăí, pâcăiesc, (pâcâi), vb. intranz. – 1. A ticăi: „Așa că, tare s-a mirat de drăcia asta, care tot pâcăia...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). 2. A pufăi. – Din pâc (onomatopee) + suf. -ăi (DEX, MDA).

Intrare: pâcâire
pâcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâire
  • pâcâirea
plural
  • pâcâiri
  • pâcâirile
genitiv-dativ singular
  • pâcâiri
  • pâcâirii
plural
  • pâcâiri
  • pâcâirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pâcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâcâi
  • pâcâire
  • pâcâit
  • pâcâitu‑
  • pâcâind
  • pâcâindu‑
 singular plural
  • pâcâie
  • pâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâcâi
 (să)
  • pâcâi
  • pâcâiam
  • pâcâii
  • pâcâisem
a II-a (tu)
  • pâcâi
 (să)
  • pâcâi
  • pâcâiai
  • pâcâiși
  • pâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • pâcâie
 (să)
  • pâcâie
  • pâcâia
  • pâcâi
  • pâcâise
plural I (noi)
  • pâcâim
 (să)
  • pâcâim
  • pâcâiam
  • pâcâirăm
  • pâcâiserăm
  • pâcâisem
a II-a (voi)
  • pâcâiți
 (să)
  • pâcâiți
  • pâcâiați
  • pâcâirăți
  • pâcâiserăți
  • pâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • pâcâie
 (să)
  • pâcâie
  • pâcâiau
  • pâcâiră
  • pâcâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâcăi
  • pâcăire
  • pâcăit
  • pâcăitu‑
  • pâcăind
  • pâcăindu‑
 singular plural
  • pâcăie
  • pâcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâcăi
 (să)
  • pâcăi
  • pâcăiam
  • pâcăii
  • pâcăisem
a II-a (tu)
  • pâcăi
 (să)
  • pâcăi
  • pâcăiai
  • pâcăiși
  • pâcăiseși
a III-a (el, ea)
  • pâcăie
 (să)
  • pâcăie
  • pâcăia
  • pâcăi
  • pâcăise
plural I (noi)
  • pâcăim
 (să)
  • pâcăim
  • pâcăiam
  • pâcăirăm
  • pâcăiserăm
  • pâcăisem
a II-a (voi)
  • pâcăiți
 (să)
  • pâcăiți
  • pâcăiați
  • pâcăirăți
  • pâcăiserăți
  • pâcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pâcăie
 (să)
  • pâcăie
  • pâcăiau
  • pâcăiră
  • pâcăiseră
păcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâcâi
  • bâcâire
  • bâcâit
  • bâcâitu‑
  • bâcâind
  • bâcâindu‑
 singular plural
  • bâcâie
  • bâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâcâi
 (să)
  • bâcâi
  • bâcâiam
  • bâcâii
  • bâcâisem
a II-a (tu)
  • bâcâi
 (să)
  • bâcâi
  • bâcâiai
  • bâcâiși
  • bâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâcâie
 (să)
  • bâcâie
  • bâcâia
  • bâcâi
  • bâcâise
plural I (noi)
  • bâcâim
 (să)
  • bâcâim
  • bâcâiam
  • bâcâirăm
  • bâcâiserăm
  • bâcâisem
a II-a (voi)
  • bâcâiți
 (să)
  • bâcâiți
  • bâcâiați
  • bâcâirăți
  • bâcâiserăți
  • bâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâcâie
 (să)
  • bâcâie
  • bâcâiau
  • bâcâiră
  • bâcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pâcâi, pâcâiverb

popular
  • 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fuma pufăi pâșcâi
    • format_quote Cînd era vreme rea, stătea cu nasu-n spuză și pîcîia din lulea. SADOVEANU, O. III 544. DLRLC
    • format_quote Își îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie, cu vădite semne de satisfacție. C. PETRESCU, A. 409. DLRLC
  • 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pâlpâi
etimologie:
  • Pâc + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.