2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.

OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.

oxidare sf [At: V. MOLIN, V. T. 49 / Pl: ~dări / E: oxida] 1 Transformare în oxid prin combinare cu oxigenul Si: oxidație (1). 2 Acoperire cu oxid Si: oxidație (2)

OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a se oxida. V. ruginire.

OXIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [< oxida].

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

oxida vtr [At: MARIN, PR. I, 96/12 / V: (iuz) osi~ / Pzi: ~dez și (înv) oxia[1] / E: fr oxyder] 1-2 A (se) transforma în oxid prin combinare cu oxigenul. 3-4 A (se) acoperi cu oxid Vz a rugini. 5-6 A reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 7-8 (Rar; d. sânge) A (se) încărca cu oxigen prin combinarea cu hemoglobina redusă din globulele roșii Si: a (se) oxigena.

  1. Formă de prezent indicativ extrem de improbabilă. Posibil să fie oxid, prin similitudine cu ud, comand, posed? — cata

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. A se combina cu oxigenul, a se transforma în oxid, a se acoperi cu oxid. V. rugini.

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].

OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)

A OXIDÁ ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder

A SE OXIDÁ pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacție cu alte substanțe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder

oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul.

*oxidațiúne f. (d. oxidez). Acțiunea de a saŭ de a se oxida. – Și -áție și -áre.

*oxidéz v. tr. (d. oxid). Prefac în oxid saŭ acoper cu o pătură oxidată. V. refl. Mă prefac în oxid: feru se oxidează (ruginește) la umezeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri

oxidáre s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări

oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză

oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. și pl. oxideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OXIDÁRE s. (CHIM.) oxidație, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)

arată toate definițiile

Intrare: oxidare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidare
  • oxidarea
plural
  • oxidări
  • oxidările
genitiv-dativ singular
  • oxidări
  • oxidării
plural
  • oxidări
  • oxidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: oxida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oxida
  • oxidare
  • oxidat
  • oxidatu‑
  • oxidând
  • oxidându‑
singular plural
  • oxidea
  • oxidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oxidez
(să)
  • oxidez
  • oxidam
  • oxidai
  • oxidasem
a II-a (tu)
  • oxidezi
(să)
  • oxidezi
  • oxidai
  • oxidași
  • oxidaseși
a III-a (el, ea)
  • oxidea
(să)
  • oxideze
  • oxida
  • oxidă
  • oxidase
plural I (noi)
  • oxidăm
(să)
  • oxidăm
  • oxidam
  • oxidarăm
  • oxidaserăm
  • oxidasem
a II-a (voi)
  • oxidați
(să)
  • oxidați
  • oxidați
  • oxidarăți
  • oxidaserăți
  • oxidaseți
a III-a (ei, ele)
  • oxidea
(să)
  • oxideze
  • oxidau
  • oxida
  • oxidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oxidare

etimologie:

  • vezi oxida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

oxida

  • 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oxigena
    • 1.1. A (se) acoperi cu oxid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cocli rugini

etimologie: