2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTROV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: ostrov] – Din sl. ostrovŭ.

OSTROV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: ostrov] – Din sl. ostrovŭ.

ostrov sn [At: PSALT. HUR. 61v/15 / V: (înv) ~op, (reg) ~rev, ~oh, ~ruv / A și: ostrov / Pl: ~oave și (înv) ~e, ~ure, ~uri, (rar) oastrove / E: slv островъ] 1 (Îvp) Insulă. 2 (Înv; îs) ~ cu gât Peninsulă. 3 (Îvp) Populație a unei insule. 4 (Îvp) Aluviune de pământ, nisip sau nămol, mai ales în ape curgătoare, formând o insuliță, adesea plutitoare, acoperită de obicei cu vegetație, stuf, sălcii etc. 5-7 (Înv) (Oraș) (loc sau) ținut situat în apropierea mării sau a unui fluviu.

OSTROV, ostroave, s. n. 1. Insulă (situată mai ales în mijlocul unui rîu sau al unui lac). Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131. Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72. Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213. ◊ Fig. În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230. Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181. 2. Îngrămădire de pămînt, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată pînă la suprafața unei ape. V. prag, grind. Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13. – Accentuat și: ostrov.

OSTROV ~oave n. înv. pop. 1) Insulă în mare. 2) Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu

Ostrov n. 1. numele unor insule locuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare) în jud. Mehedinți; 2. orășel în jud. Constanța, port pe Dunăre: 3700 loc. Punct strategic.

ostrov n. insulă (cu deosebire între fluvii). [Slav. OSTROVŬ].

ostróv n., pl. oave (vsl. bg. ostrovŭ, insulă, d. struĭa, curent; sîrb. ostrov, ostrovo, rus. óstrov). Insulă, scruntar. – Și óstrov, pl. óstrove (Vechĭ. Azĭ Olt.).

ostrop[1] sn vz ostrov corectat(ă)

  1. Accentuare recomandată de def. principală; în original, fără accent — LauraGellner

ostru3[1] sn vz ostrov

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta ostruv din definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTROV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)

OSTROV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostrov (ostroave), s. n. – Insulă. Sl. ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – Der. ostrovean, adj. (insular). Înv., se folosește numai pentru a desemna insulele Dunării.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ostrov, schit în Călimănești, jud. Vâlcea, întemeiat în sec. 15 și rezidit de Despina, doamna lui Neagoe Basarab. Biserica, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, prezintă o arhitectură cu forme simple, asemănătoare tipului de plan al m-rii Cozia. În altar se păstrează picturi din anii 1752-1760.

OSTROV 1. Com. în jud. Constanța, situată în SV pod. Oltina, pe dr. Dunării; 5.5529 loc. (2003). Punct de trecere cu bacul peste Dunăre. Prelucr. lemnului; cărămidă și țiglă. Centru viticol și de vinificație. Pomicultură (piersici, caiși, cireși). Plantație experimentală de kiwi. Pescuit. Pe terit. satului Bugeac au fost identificate două necropole de incinerație din sec. 4 î. Hr., iar în arealul satului O. a fost descoperită o parte din necropola orașului roman Durostorum, în care s-au găsit două coifuri din bronz (sec. 1 d. Hr.), un cap de Tanatos din marmură, sarcofage ș.a. În satul Galița se află mănăstirea Dervent (de călugări) ctitorie din 1936, a monahului Elefterie Mihai, cu o biserică având trei hramuri – Cuvioasa Parascheva, Izvorul Tămăduirii și Înălțarea Sfintei Cruci (pictată în perioada 1970-1980). Rezervația naturală pădurea Eschioi (26 ha). 2. Com. în jud. Tulcea, situată pe dr. brațului Dunărea Veche; 2.207 loc. (2003). Pescuit. Pe terit. satului Piatra au fost descoperite (1958) vestigiile așezării romane Beroe (sec. 1 d. Hr.), cu o mare necropolă de înhumație care a avut o continuitate de folosire până în sec. 12.

OSTROVU CORBULUI, insulă românească situată în albia Dunării, în aval de municipiul Drobeta Turnu-Severin. Lungime: 5 km; lățime max.: 3 km.

OSTROVU MARE, insulă românească situată în albia Dunării, în dreptul com, Burila Mare, jud. Mehedinți; 22 km2. Lungime: 14 km; lățime max.: 3 km. În această zonă se află hidrocentrala Porțile de Fier II.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ostrov, ostroave s. n. închisoare.

Intrare: Ostrov
Ostrov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ostrov
  • pronunție: ostrov, ostrov
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrov
  • ostrovul
  • ostrovu‑
plural
  • ostroave
  • ostroavele
genitiv-dativ singular
  • ostrov
  • ostrovului
plural
  • ostroave
  • ostroavelor
vocativ singular
plural
ostrev
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostrop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ostroh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostrov, ostroavesubstantiv neutru

  • 1. Insulă mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: insulă diminutive: ostrovel
    • format_quote Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131. DLRLC
    • format_quote Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote figurat În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230. DLRLC
    • format_quote figurat Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181. DLRLC
  • 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: cocioc
    • format_quote Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13. DLRLC
    • diferențiere Îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată până la suprafața unei ape. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.