2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostrov sn [At: PSALT. HUR. 61v/15 / V: (înv) ~op, (reg) ~rev, ~oh, ~ruv / A și: ostrov / Pl: ~oave și (înv) ~e, ~ure, ~uri, (rar) oastrove / E: slv островъ] 1 (Îvp) Insulă. 2 (Înv; îs) ~ cu gât Peninsulă. 3 (Îvp) Populație a unei insule. 4 (Îvp) Aluviune de pământ, nisip sau nămol, mai ales în ape curgătoare, formând o insuliță, adesea plutitoare, acoperită de obicei cu vegetație, stuf, sălcii etc. 5-7 (Înv) (Oraș) (loc sau) ținut situat în apropierea mării sau a unui fluviu.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: óstrov] – Din sl. ostrovŭ.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [Acc. și: óstrov] – Din sl. ostrovŭ.

OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă (situată mai ales în mijlocul unui rîu sau al unui lac). Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131. Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72. Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213. ◊ Fig. În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230. Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181. 2. Îngrămădire de pămînt, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată pînă la suprafața unei ape. V. prag, grind. Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13. – Accentuat și: óstrov.

OSTRÓV ~oáve n. înv. pop. 1) Insulă în mare. 2) Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu

ostrov n. insulă (cu deosebire între fluvii). [Slav. OSTROVŬ].

Ostrov n. 1. numele unor insule locuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare) în jud. Mehedinți; 2. orășel în jud. Constanța, port pe Dunăre: 3700 loc. Punct strategic.

ostróv n., pl. oave (vsl. bg. ostrovŭ, insulă, d. struĭa, curent; sîrb. ostrov, ostrovo, rus. óstrov). Insulă, scruntar. – Și óstrov, pl. óstrove (Vechĭ. Azĭ Olt.).

ostrop[1] sn vz ostrov corectată

  1. Accentuare recomandată de def. principală; în original, fără accent — LauraGellner

ostru3[1] sn vz ostrov

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta ostruv din definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostróv s. n., pl. ostroáve

ostróv s. n., pl. ostroáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTRÓV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)

OSTROV s. (GEOGR.) (reg.) cocioc. (~ fluviatil.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostróv (ostroáve), s. n. – Insulă. Sl. ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – Der. ostrovean, adj. (insular). Înv., se folosește numai pentru a desemna insulele Dunării.

arată toate definițiile

Intrare: Ostrov
Ostrov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ostrov
  • pronunție: ostrov, ostrov
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostrov
  • ostrovul
  • ostrovu‑
plural
  • ostroave
  • ostroavele
genitiv-dativ singular
  • ostrov
  • ostrovului
plural
  • ostroave
  • ostroavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostrov

  • 1. Insulă mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insulă diminutive: ostrovel 5 exemple
    exemple
    • Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131.
      surse: DLRLC
    • Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72.
      surse: DLRLC
    • Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • figurat În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181.
      surse: DLRLC
  • 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cocioc un exemplu
    exemple
    • Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată până la suprafața unei ape.
      surse: DLRLC

etimologie: