ostaș sm [At: HERODOT (1645), 250 / Pl: ~i / E: oaste + -aș] 1 Persoană care face serviciul militar Si: (înv) oștean. 2 Militar, indiferent de grad. 3 (Înv; îs) ~ cu leafă Mercenar. 4 (Înv; îs) ~ de scuteală Militar care slujea în schimbul unei scutiri de dări. 5 (Fig) Militant.

ostăși vi [At: LB / Pzi: ~șesc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.

OSTAȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar (v. oștean, soldat); p. ext. militar (indiferent de grad). Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, CREANGĂ, P. 84. Nu zîmbea nici la... poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie. EMINESCU, N. 3. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. ◊ (Învechit) Ostaș cu leafă = mercenar. Ostaș de scuteală = soldat care slujea în schimbul unei scutiri de dări. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală. BĂLCESCU, O. I 117. ♦ Fig. Militant, luptător. Cu mii de mii sporesc și vor spori Ostașii păcii, forțele, speranța. BENIUC, S. 70. [Ibrăileanu] a fost ostaș al unui ideal. SADOVEANU, E. 176.

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.

femeie-ostaș s. f. Femeie care luptă ca ostaș ◊ „«Femeia-ostaș».” Gaz. lit. 20 IX 62 p. 8 (din femeie + ostaș; cf. fr. femme-soldat; DMN, DMC 1968)

OSTAȘ ~i m. 1) Persoană care face serviciul militar sau face parte din cadrul armatei; soldat; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; militant; combatant. /oaste + suf. ~aș

A OSTĂȘI ~esc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

ostaș m. soldat.

ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.

ostáș m. (d. oaste). Rar azĭ. Oștean, soldat, militar. – Fem. vechĭ ostășoaĭe [pl. tot așa], nevastă de soldat.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.

ostaș s. m., pl. ostași

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, 3 sg. ostășește, imperf. 1 ostășeam; conj. prez. 1 sg. să ostășesc, 3 să ostășească

ostaș s. m., pl. ostași

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 să ostășească

ostaș s. m., pl. ostași

ostăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășească

OSTAȘ s. militar, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

OSTAȘ s. militar, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

OSTAȘ. Subst. Ostaș, oștean (înv. și pop.), soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.), militar, milităroi (augm., depr.), cătană (reg.), cătâniță (dim., reg.), cătănioară (reg.), luptător, luptaș (rar), scutier (înv.), sprintenaș (înv. și arh.), hărțaș (înv.), voinic (înv.), stratiot (înv.), pandur. Recrut, răcan (depr.), leat (fam.). Ostaș de curte, curtean (înv.), viteaz (înv. și arh.); mameluc; scutelnic (înv.), scutelnicel (dim.), paie (înv.); manaf (turcism înv.), nefer (înv.). Mercenar, lefegiu (înv. și arh.), levent (înv.), joimir (înv.), tufecciu (turcism înv.), arnăut, arnăuțel (dim., pop.), lanschenet. Voluntar, volintir (înv.), volintiraș (dim., înv), volintiroi (augm., înv.), bașbuzuc (înv.). Țintaș, ochitor, trăgător, trăgaci, lunetist, tiralior; pușcaș, carabinier (înv.), archebuzier, mușchetar, mitralior. Infanterist, pedestraș (înv. și pop.), pedestru (înv.), pifan (fam. și ir.), pihotaș (înv. și reg.), odivoi (înv.), dorobanț (înv.), glotaș (înv.), curcan (fig.), căciular (înv.), ferentar (înv.), grenadier, tălpaș (înv.), vînător de munte; culoglu (înv.), ienicer, honved (înv.), streliț (înv.). Cavalerist, călăraș (înv.), călăreț (înv.), cazac (înv.), beșliu (înv.), verzișor, ulan, cuirasier, deliu (înv.), dragon (înv.), drăgan (înv.), panțir (înv.), saragea (înv.), spahiu (înv.), husar (înv.). Artilerist, tunar, pușcar (înv.), topciu (înv.). Tanchist. Pionier. Grănicer. Vînător (înv.), bersalier. Jandarm, jadarnic (înv.). Aviator, pilot. Marinar, matroz, clasiar, levent (înv.), epibat (ant.). Arcaș, sagitar (rar), săgetar (înv.), săgetaș (înv.), săgetător, arbaletier. Sulițaș (înv.), sulițar (înv.), lăncier (înv.), fustaș (înv.); halebardier, trabant (germanism înv.). Furier. Pahonț (pop.). Stegar, portdrapel. Toboșar gornist, trîmbițaș. Ostășime (rar), soldățime, cătănime (reg.). Pandurime. Ienicerime. Arnăuțime. Pedestrime, dorobănțime (înv.). Cavalerie, cavalerime (înv.). Serviciu militar, soldăție (rar), ostășie (înv.), cătănie (reg.), moscălie (înv.). Adj. Ostășesc, oștenesc (înv.), soldățesc, milităresc, cătănesc (reg.), panduresc. Arnăuțesc; ieniceresc; volintiresc (înv.); dorobănțesc (înv.); grăniceresc. Vb. A fi ostaș, a fi soldat, a(-și) face serviciul militar, a face armata, a satisface serviciul (stagiul) militar, a fi la oaste, a sluji în oaste, a ostăși (înv.), a cătăni (reg.), a voinici (înv. și arh.). A se înrola, a se încorpora, a se înregimenta. Adv. Ostășește, militărește, soldățește, cătănește (reg.). Arnăuțește. În (la) cătane. V. armată, grade militare, război, steag.