OSTAȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar (v. oștean, soldat); p. ext. militar (indiferent de grad). Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, CREANGĂ, P. 84. Nu zîmbea nici la... poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie. EMINESCU, N. 3. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. ◊ (Învechit) Ostaș cu leafă = mercenar. Ostaș de scuteală = soldat care slujea în schimbul unei scutiri de dări. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală. BĂLCESCU, O. I 117. ♦ Fig. Militant, luptător. Cu mii de mii sporesc și vor spori Ostașii păcii, forțele, speranța. BENIUC, S. 70. [Ibrăileanu] a fost ostaș al unui ideal. SADOVEANU, E. 176.