12 definiții pentru orogenetic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OROGENETIC, -Ă, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic).
OROGENETIC, -Ă, orogenetici, -ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orogenetic, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: orogeneză] Orogenic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENETIC, -Ă, orogeneiici, -e, adj. Orogenic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OROGENETIC, -Ă adj. Orogenic. [Cf. germ. orogenetisch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENETIC, -Ă adj. referitor la orogeneză; orogenic. (< germ. orogenetisch)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OROGENETIC ~că (~ci, ~ce) v. OROGENIC. /Din orogeneză
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orogenetic adj. m., pl. orogenetici; f. orogenetică, pl. orogenetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orogenetic adj. m., pl. orogenetici; f. orogenetică, pl. orogenetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orogenetic adj. → genetic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OROGENETIC adj. v. orogenic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OROGENETIC adj. (GEOL.) orogenic.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
orogenetic, orogeneticăadjectiv
- 1. Orogenic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: orogenic
etimologie:
- orogeneză (după genetic). DEX '09 DEX '98
- orogenetisch DN