15 definiții pentru oroare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

oroare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~oroar[1] sn / Pl: ~ri / E: fr horreur, lat horror, -oris] 1 Sentiment de dezgust și de groază Si: aversiune, repulsie, scârbă. 2-3 (Faptă sau) vorbă care inspiră groază și repulsie Si: grozăvie. 4 Lucru oribil (1).

  1. Variantă incorect tipărită; posibil să fie vorba aici de varianta oror LauraGellner

OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust; repulsie, aversiune, scîrbă. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază, repulsie; grozăvie. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54. Oroare!... Capul zboară rostogolit departe Și corpul i se-nfige cu furie-n pămînt. MACEDONSKI, O. I 255. O, durerea de a spune ducă o dată asemenea orori. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.

OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].

OROÁRE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)

OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă oribilă. 3) Situație oribilă. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris

oroare f. 1. groază; 2. grozăvie: o babă ce oroarele uscaseră ’n lume BOL.

*oroáre f., pl. orĭ (lat. horror; fr. horreur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groază, înfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de răŭ. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Faptă grozavă: ce oroare!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte, obiecte) pl. oróri

oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. grozăvie.

OROARE s. 1. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins pentru...) 2. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Fapta lui monstruoasă i-a produs ~.) 3. grozăvie, monstruozitate, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oroáre (oróri), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore.

Intrare: oroare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oroare
  • oroarea
plural
  • orori
  • ororile
genitiv-dativ singular
  • orori
  • ororii
plural
  • orori
  • ororilor
vocativ singular
plural

oroare

  • 1. (numai) singular Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie.
    exemple
    • Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
    • Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: grozăvie attach_file 3 exemple
    exemple
    • De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54.
      surse: DLRLC
    • Oroare!... Capul zboară rostogolit departe Și corpul i se-nfige cu furie-n pămînt. MACEDONSKI, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • O, durerea de a spune ducă o dată asemenea orori. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.
      surse: DLRLC

etimologie: