opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ornat2, ~ă a [At: LAURIAN, M. IV, 37/6 / Pl: ~ați, ~e / E: orna] Decorat.

ornat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 77 / Pl: ~e / E: lat ornatus] (Înv) 1 Veșmânt de ceremonie. 2 (Mpl) Odăjdii.

ORNAT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ORNAT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.

ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

orna vt [At: BOLLIAC, O. 291 / Pzi: ~nez / E: fr orner, lat ornare] A decora.

ORNA, ornez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A împodobi, a decora. V. înfrumuseța. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291.

ORNA vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

ORNA vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)

A ORNA ~ez tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare

ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi.

*ornéz v. tr. (lat. ornare, a orna). Împodobesc, înfrumusețez, decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez, fac glorios orĭ amabil: virtuțile ornează sufletu.

Ortografice DOOM

ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

!ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

ornat s. n., pl. ornate

orna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ornez, 3 ornează; conj. prez. 1 sg. să ornez, 3 să orneze

orna (a ~) vb., ind. prez. 3 ornează

orna vb., ind. prez. 1 sg. ornez, 3 sg. și pl. ornează

Sinonime

ORNAT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.

ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.)

ORNA vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

ORNA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ fațada unei clădiri.) 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a împodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)

ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.

Intrare: ornat (adj.)
ornat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
  • ornată
  • ornata
plural
  • ornați
  • ornații
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
  • ornate
  • ornatei
plural
  • ornați
  • ornaților
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ornat (s.n.)
ornat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orna
  • ornare
  • ornat
  • ornatu‑
  • ornând
  • ornându‑
 singular plural
  • ornează
  • ornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ornez
 (să)
  • ornez
  • ornam
  • ornai
  • ornasem
a II-a (tu)
  • ornezi
 (să)
  • ornezi
  • ornai
  • ornași
  • ornaseși
a III-a (el, ea)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • orna
  • ornă
  • ornase
plural I (noi)
  • ornăm
 (să)
  • ornăm
  • ornam
  • ornarăm
  • ornaserăm
  • ornasem
a II-a (voi)
  • ornați
 (să)
  • ornați
  • ornați
  • ornarăți
  • ornaserăți
  • ornaseți
a III-a (ei, ele)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • ornau
  • ornară
  • ornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornat, ornatăadjectiv

etimologie:
  • vezi orna DEX '98 DEX '09

ornat, ornatesubstantiv neutru

  • 1. învechit Veșmânt de ceremonie. DEX '09 NODEX
  • 2. învechit (la) plural Odăjdii; veșminte. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260. DLRLC
etimologie:

orna, ornezverb

  • 1. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decora împodobi înfrumuseța
    • format_quote Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. DLRLC
    • format_quote Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. DLRLC
    • format_quote Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.