21 de definiții pentru origine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: origină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.

ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. [Var.: origină s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.

origine sf [At: EPISCUPESCU, O. Î. 41/23 / V: (reg) ~nă, (înv) ~ghine, origin sn / Pl: ~ni / E: lat origo, -inis, fr origine] 1 Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen Si: început, obârșie, proveniență. 2 (Îla) De ~ De proveniență. 3 (Îal) De natură. 4 (Îal) Originar. 5 (Îal) De naționalitate. 6 (Îvr; îe) A da ~ A da naștere Si: a crea, a produce. 7 Apartenență prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. 8 (Mat) Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. 9 (Lin) Etimologie. 10 (Teh) Reper de la care începe numerotația sau gradația unui aparat.

ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; început, izvor, obîrșie. Originea toponimicelor pur slave din limba noastră variază după regiuni. IORDAN, N. L. 57. Îi spuse apoi despre originea romînilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri. CREANGĂ, A. 164. E o schiță asupra originii și a limbii țiganilor făcută de d. Kogălniceanu, tînărul. NEGRUZZI, S. I 223. ◊ Loc. adv. La origine = la început, la obîrșie. La origine, sistemul solar reprezenta o nebuloasă incandescentă, cu materia foarte rarefiată. GEOGRAFIA FIZ. 37. 2. Apartenența prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. Originea familiei lui [Creangă] e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 93. Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări care nu ne interesează, legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77. ◊ Loc. adv. De origine = de proveniență, în ceea ce privește proveniența, de obîrșie; (determinat printr-un nume etnic) de naționalitate. Produse de origine animală.Constatăm, așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, F. L. 61. 3. (Mat.) Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un sistem tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. – Variantă: origină (BOGZA, C. O. 89, ALEXANDRESCU, P. 148, HASDEU, I. V. 257) s. f.

ORIGINE s.f. 1. Obîrșie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenența prin naștere la o anumită familie, un grup social, o națiune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvînt). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine].

ORIGINE s. f. 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)

ORIGINE ~i f. 1) Moment inițial al unei existențe; punct de plecare; sursă. 2) Apartenență socială sau etnică; obârșie; proveniență; ascendență; matcă. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axă, în raport cu care se stabilește poziția oricărui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, ~inis, fr. origine

*orígine f. (lat. orígo, -íginis, d. oriri, a răsări. V. orient). Început: originea lumiĭ, originea speciilor. Etimologie: originea unuĭ cuvînt. Cauză inițială: beția e originea multor nenorocirĭ. Proveniență: progenitură de origine romană (Em.), modă de origine franceză. La origine, originar, la început. – Și orígină și (după fr. origine) origínă. V. obîrșie și purces.

ORIGINĂ s. f. v. origine.

origină f. 1. principiu, începutul unui lucru: origina lumii; 2. cauză primă: origina unei boale; 3. naștere: de origină nobilă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

origine s. f., g.-d. art. originii; pl. origini

origine s. f., g.-d. art. originii; pl. origini

origine s. f., g.-d. art. originii; pl. origini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORIGINE s. 1. geneză, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. început, obârșie, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sâmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 3. (LINGV.) v. etimologie. 4. naștere, obârșie, proveniență, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 5. ascendență, obârșie. (Are o ~ modestă.) 6. v. obârșie. 7. v. sursă. 8. v. cauză.

ORIGINE s. 1. geneză, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. început, obîrșie, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 3. (LINGV.) etimologie. (A stabilit ~ cuvîntului.) 4. naștere, obîrșie, proveniență, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 5. ascendență, obîrșie. (Are o ~ modestă.) 6. obîrșie, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 7. obîrșie, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 8. cauză, obîrșie, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor este...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trimite (pe cineva) la origini expr. a înjura (pe cineva) de mamă.

Intrare: origine
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • origine
  • originea
plural
  • origini
  • originile
genitiv-dativ singular
  • origini
  • originii
plural
  • origini
  • originilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • origină
  • origina
plural
  • origini
  • originile
genitiv-dativ singular
  • origini
  • originii
plural
  • origini
  • originilor
vocativ singular
plural
origin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
orighine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

origine, originisubstantiv feminin

  • 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Originea toponimicelor pur slave din limba noastră variază după regiuni. IORDAN, N. L. 57. DLRLC
    • format_quote Îi spuse apoi despre originea romînilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri. CREANGĂ, A. 164. DLRLC
    • format_quote E o schiță asupra originii și a limbii țiganilor făcută de d. Kogălniceanu, tînărul. NEGRUZZI, S. I 223. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La origine = la început, la obîrșie. DLRLC
      • format_quote La origine, sistemul solar reprezenta o nebuloasă incandescentă, cu materia foarte rarefiată. GEOGRAFIA FIZ. 37.
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De origine = de proveniență, de natură. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De origine = originar. DEX '09 DEX '98
      sinonime: originar
  • 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Originea familiei lui [Creangă] e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 93. DLRLC
    • format_quote Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări care nu ne interesează, legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77. DLRLC
    • 2.1. Etimologie (a unui cuvânt). DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: etimologie
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Produse de origine animală. DLRLC
      • format_quote Constatăm, așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, F. L. 61. DLRLC
  • 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.