origine sf [At: EPISCUPESCU, O. Î. 41/23 / V: (reg) ~nă, (înv) ~ghine, origin sn / Pl: ~ni / E: lat origo, -inis, fr origine] 1 Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen Si: început, obârșie, proveniență. 2 (Îla) De ~ De proveniență. 3 (Îal) De natură. 4 (Îal) Originar. 5 (Îal) De naționalitate. 6 (Îvr; îe) A da ~ A da naștere Si: a crea, a produce. 7 Apartenență prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. 8 (Mat) Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. 9 (Lin) Etimologie. 10 (Teh) Reper de la care începe numerotația sau gradația unui aparat.