15 definiții pentru organism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

organism sn [At: GOLESCU, E. 182/19 / S și: (înv) ~izm / Pl: ~e / E: lat organismus, ngr ὀργανισμός, ger Organismus, fr organisme] 1 Totalitate a organelor unei ființe vii Si: corp. 2 (Pex) Ființă. 3 (Pex) Ceea ce se prezintă ca un tot închegat. 4 (Pex) Ceea ce funcționează în mod organizat. 5 Organizație. 6 Instituție. 7 Structură.

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme.

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Totalitatea organelor și a părților indisolubil legate între ele ale unei ființe vii; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme.

ORGANÍSM, organisme, s. n. 1. Corp (I 1), ființă. Organisme animale. Organisme vegetale,Acțiunea virusului în organism, așa cum era de așteptat, este departe de a se limita la ficat; boala generală afectează întreg organismul. NICOLAU, H. I. 28. Criza a trecut, a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust, un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod perfect organizat. V. organizație. Omul, în societatea modernă, e o celulă legată de organismul social. GHEREA, ST. CR. II 342.

ORGANÍSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formează o ființă; corp, ființă. 2. (Fig.) Ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. [< fr. organisme].

ORGANÍSM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism și reproducere; ființă. 2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcționează ca un tot unitar; organizație. 3. asociație de persoane, societate oficială recunoscută. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))

ORGANÍSM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate între ele, care constituie un tot întreg în stare să funcționeze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme

organism n. 1. dispozițiune generală a organelor și totalitatea funcțiunilor ce execută; 2. fig. constituirea unui lucru organizat.

*organízm n., pl. e (fr. organisme, d. organe, organ). Totalitatea organelor unuĭ animal saŭ vegetal: organizmu omenesc. Fig. Totalitatea părților unuĭ lucru organizat: un organizm politic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

organísm s. n., pl. organísme

organísm s. n., pl. organísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORGANISM s. organ. (~ de stat.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORGANÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere. Majoritatea o. au structură celulară (mono- sau pluricelulară). Formarea unui o. pluricelular constituie un proces care include diferențierea structurilor (celule, țesuturi, organe) și funcțiilor legate strâns între ele. Totalitatea o. formează materia vie. O. modificat genetic (OMG) = o. al cărui genom a fost modificat prin inginerie genetică; prin intermediul celulelor reproducătoare (gameți) modificarea (de importanță economică) se transmite ereditar descendenților. Organisme sinantrope v. sinantrop. O. autotrof v. autotrof. O. heterotrof v. heterotrof. 2. O. torențial v. torent. 3. P. ext. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod perfect organizat. 4. Organizație (1).

Intrare: organism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organism
  • organismul
  • organismu‑
plural
  • organisme
  • organismele
genitiv-dativ singular
  • organism
  • organismului
plural
  • organisme
  • organismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organism

  • 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corp ființă 3 exemple
    exemple
    • Organisme animale. Organisme vegetale.
      surse: DLRLC
    • Acțiunea virusului în organism, așa cum era de așteptat, este departe de a se limita la ficat; boala generală afectează întreg organismul. NICOLAU, H. I. 28.
      surse: DLRLC
    • Criza a trecut, a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust, un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Omul, în societatea modernă, e o celulă legată de organismul social. GHEREA, ST. CR. II 342.
      surse: DLRLC
  • 3. Asociație de persoane, societate oficială recunoscută.
    surse: MDN '00

etimologie: