3 intrări

Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.

ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.

orchestra vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~rez / E: fr orchestrer] 1 A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. 2 (Fig) A coordona.

ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.

ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].

ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer)

A ORCHESTRÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer

orchestrà v. a dispune pentru orchestră o compozițiune muzicală.

OM-ORCHÉSTRĂ, oameni-orchestră, s. m. 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente. 2. Fig. Persoană care are mai multe competențe. – Din fr. homme-orchestre.

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradene. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.

ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.

ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.

ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră.

ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.

ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.

ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră.

orchestră sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 96 / V: (asr) orchestru sn, orh~, orhestru sn / Pl: ~re / E: fr orchestre, ger Orchester, it orchestra, rs оркестр] 1 Ansamblu de interpreți care execută, la diverse instrumente, compoziții muzicale. 2 (Șîs Fosa ~rei) Parte a unui teatru, situată între scenă și primele scaune, de obicei sub nivelul parterului, destinată orchestranților. 3 (Îs) Fotoliu de ~ Loc în primele rânduri, din apropierea orchestrei, într-o sală de concert. 4 (Pex; îas) Loc în primele rânduri în orice sală de specacol.

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diverse instrumente. Orchestra începu cu o indignare grațioasă. BACOVIA, O. 60. Auzeam... de departe o muzică, o orchestră, o fanfară. HOGAȘ, M. N. 86. Dacă fiece membru al unei orchestre ar voi să se audă el mai mult decît toți ceilalți membri, acea orchestră n-ar produce nici o armonie. BOLLIAC, O. 263. ◊ (În metafore și comparații) Pierdut din stolul mîndrei lor orchestre, Ce trist răsună ciuturile mele În liniștea adîncă din pădure. IOSIF, P. 47. Turturelele-n tenor Și-alte voci măiestre, Toate după glasul lor... Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre. COȘBUC, P. I 301. 2. Parte a unui teatru situată între scenă și primele scaune, de obicei sub nivelul parterului, destinată orchestranților. Fotoliu de orchestră v. fotoliu. – Variante: orhéstră (C. PETRESCU, Î. I 12) s. f., orchéstru (EMINESCU, O. I 100, NEGRUZZI, S. I 100) s. n.

ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].

ORHESTRÁ vb. I. v. orchestra.

ORHÉSTRĂ s.f. v. orchestră.

arată toate definițiile

Intrare: orchestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orchestra
  • orchestrare
  • orchestrat
  • orchestratu‑
  • orchestrând
  • orchestrându‑
singular plural
  • orchestrea
  • orchestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orchestrez
(să)
  • orchestrez
  • orchestram
  • orchestrai
  • orchestrasem
a II-a (tu)
  • orchestrezi
(să)
  • orchestrezi
  • orchestrai
  • orchestrași
  • orchestraseși
a III-a (el, ea)
  • orchestrea
(să)
  • orchestreze
  • orchestra
  • orchestră
  • orchestrase
plural I (noi)
  • orchestrăm
(să)
  • orchestrăm
  • orchestram
  • orchestrarăm
  • orchestraserăm
  • orchestrasem
a II-a (voi)
  • orchestrați
(să)
  • orchestrați
  • orchestrați
  • orchestrarăți
  • orchestraserăți
  • orchestraseți
a III-a (ei, ele)
  • orchestrea
(să)
  • orchestreze
  • orchestrau
  • orchestra
  • orchestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orhestra
  • orhestrare
  • orhestrat
  • orhestratu‑
  • orhestrând
  • orhestrându‑
singular plural
  • orhestrea
  • orhestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orhestrez
(să)
  • orhestrez
  • orhestram
  • orhestrai
  • orhestrasem
a II-a (tu)
  • orhestrezi
(să)
  • orhestrezi
  • orhestrai
  • orhestrași
  • orhestraseși
a III-a (el, ea)
  • orhestrea
(să)
  • orhestreze
  • orhestra
  • orhestră
  • orhestrase
plural I (noi)
  • orhestrăm
(să)
  • orhestrăm
  • orhestram
  • orhestrarăm
  • orhestraserăm
  • orhestrasem
a II-a (voi)
  • orhestrați
(să)
  • orhestrați
  • orhestrați
  • orhestrarăți
  • orhestraserăți
  • orhestraseți
a III-a (ei, ele)
  • orhestrea
(să)
  • orhestreze
  • orhestrau
  • orhestra
  • orhestraseră
Intrare: om-orchestră
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om-orchestră
  • omul-orchestră
plural
  • oameni-orchestră
  • oamenii-orchestră
genitiv-dativ singular
  • om-orchestră
  • omului-orchestră
plural
  • oameni-orchestră
  • oamenilor-orchestră
vocativ singular
  • omule-orchestră
plural
  • oamenilor-orchestră
Intrare: orchestră
orchestră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestră
  • orchestra
plural
  • orchestre
  • orchestrele
genitiv-dativ singular
  • orchestre
  • orchestrei
plural
  • orchestre
  • orchestrelor
vocativ singular
plural
orchestru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestru
  • orchestrul
  • orchestru‑
plural
  • orchestre
  • orchestrele
genitiv-dativ singular
  • orchestru
  • orchestrului
plural
  • orchestre
  • orchestrelor
vocativ singular
plural
orhestră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestră
  • orhestra
plural
  • orhestre
  • orhestrele
genitiv-dativ singular
  • orhestre
  • orhestrei
plural
  • orhestre
  • orhestrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orchestra orhestra

  • 1. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: instrumenta
    • diferențiere A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale.
      surse: DN
  • 2. A organiza o campanie, o mișcare revendicativă.
    surse: MDN '00

etimologie:

om-orchestră

  • 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente.
    surse: DEX '09
  • 2. figurat Persoană care are mai multe competențe.
    surse: DEX '09

etimologie:

orchestră orchestru orhestră

  • 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 5 exemple
    exemple
    • Orchestra începu cu o indignare grațioasă. BACOVIA, O. 60.
      surse: DLRLC
    • Auzeam... de departe o muzică, o orchestră, o fanfară. HOGAȘ, M. N. 86.
      surse: DLRLC
    • Dacă fiece membru al unei orchestre ar voi să se audă el mai mult decît toți ceilalți membri, acea orchestră n-ar produce nici o armonie. BOLLIAC, O. 263.
      surse: DLRLC
    • metaforic Pierdut din stolul mîndrei lor orchestre, Ce trist răsună cînturile mele În liniștea adîncă din pădure. IOSIF, P. 47.
      surse: DLRLC
    • Turturelele-n tenor Și-alte voci măiestre, Toate după glasul lor... Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre. COȘBUC, P. I 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin extensiune, în orice sală de spectacol.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradene.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: