3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBECÁT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – V. orbeca.

ORBECÁT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – V. orbeca.

orbecat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 540 / Pl: ~ați, ~e / E: orbeca] (Îvr; d. ochi) Orbit.

ORBECÁT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Neobișnuit, despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. Meșteri... dibaci fac să joace în ochii orbecați ai publicului lot felul de vîrtejuri luminoase. ODOBESCU, S. II 540.

ORBĂCĂÍ vb. IV v. orbecăi.

ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.

ORBECÁ, órbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.

ORBECĂÍ, orbécăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc.Var.: orbăcăí vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

orbeca vi [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: (reg) ~bica / Pzi: orbec / E: orb2] (Îrg) A orbecăi.

orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

orbocăi v vz orbecăi[1]

  1. În original, greșit tipărit: vz orbecai LauraGellner

ORBECĂÍ, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbécăi.Var.: orbăcăí vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

ORBECĂÍ, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. – Variante: orbăcăí (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbecá (SBIERA, P. 258) vb. I.

A ORBECÁ órbec intranz. înv., reg. v. A ORBECĂI. /Din orb

A ORBECĂÍ ~iésc intranz. A umbla dintr-o parte în alta, rătăcind prin întuneric, pipăind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ăi

ORBECA vb. (Mold.) A orbecăi. Prin adunările apelor orbecînd, ... țvidra] viată tulburată și neasezată a-și petreace și-au ales. CANTEMIR, IST. Etimologie: orb.

orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].

arată toate definițiile

Intrare: orbecat
orbecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbecat
  • orbecatul
  • orbecatu‑
  • orbeca
  • orbecata
plural
  • orbecați
  • orbecații
  • orbecate
  • orbecatele
genitiv-dativ singular
  • orbecat
  • orbecatului
  • orbecate
  • orbecatei
plural
  • orbecați
  • orbecaților
  • orbecate
  • orbecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: orbeca
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeca
  • orbecare
  • orbecat
  • orbecatu‑
  • orbecând
  • orbecându‑
singular plural
  • orbecă
  • orbecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbec
(să)
  • orbec
  • orbecam
  • orbecai
  • orbecasem
a II-a (tu)
  • orbeci
(să)
  • orbeci
  • orbecai
  • orbecași
  • orbecaseși
a III-a (el, ea)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbeca
  • orbecă
  • orbecase
plural I (noi)
  • orbecăm
(să)
  • orbecăm
  • orbecam
  • orbecarăm
  • orbecaserăm
  • orbecasem
a II-a (voi)
  • orbecați
(să)
  • orbecați
  • orbecați
  • orbecarăți
  • orbecaserăți
  • orbecaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbecau
  • orbeca
  • orbecaseră
Intrare: orbecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
singular plural
  • orbecăie
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăi
(să)
  • orbecăi
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăi
(să)
  • orbecăi
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăie
(să)
  • orbecăie
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
(să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
(să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăie
(să)
  • orbecăie
  • orbecăiau
  • orbecăi
  • orbecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
singular plural
  • orbecăiește
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăiesc
(să)
  • orbecăiesc
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăiești
(să)
  • orbecăiești
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăiește
(să)
  • orbecăiască
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
(să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
(să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăiesc
(să)
  • orbecăiască
  • orbecăiau
  • orbecăi
  • orbecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
singular plural
  • orbăcăie
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăi
(să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăi
(să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăie
(să)
  • orbăcăie
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
(să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
(să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăie
(să)
  • orbăcăie
  • orbăcăiau
  • orbăcăi
  • orbăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
singular plural
  • orbăcăiește
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăiesc
(să)
  • orbăcăiesc
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăiești
(să)
  • orbăcăiești
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăiește
(să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
(să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
(să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăiesc
(să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăiau
  • orbăcăi
  • orbăcăiseră
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeca
  • orbecare
  • orbecat
  • orbecatu‑
  • orbecând
  • orbecându‑
singular plural
  • orbecă
  • orbecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbec
(să)
  • orbec
  • orbecam
  • orbecai
  • orbecasem
a II-a (tu)
  • orbeci
(să)
  • orbeci
  • orbecai
  • orbecași
  • orbecaseși
a III-a (el, ea)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbeca
  • orbecă
  • orbecase
plural I (noi)
  • orbecăm
(să)
  • orbecăm
  • orbecam
  • orbecarăm
  • orbecaserăm
  • orbecasem
a II-a (voi)
  • orbecați
(să)
  • orbecați
  • orbecați
  • orbecarăți
  • orbecaserăți
  • orbecaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecă
(să)
  • orbece
  • orbecau
  • orbeca
  • orbecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orbecat

etimologie:

  • vezi orbeca
    surse: DEX '98 DEX '09

orbeca

etimologie:

  • orb
    surse: DEX '09 DEX '98

orbecăi orbăcăi orbeca

  • 1. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric.
    exemple
    • Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63.
      surse: DLRLC
    • Mergînd să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280.
      surse: DLRLC
    • Tainiți încîlcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Orbeca + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09