4 definiții pentru orbit

ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere sau cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi.

ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi.

ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea întunecată. Scăldați într-o strălucire albă rămînem orbiți cîteva clipe. BART, S. M. 29. 2. Cu mintea întunecată (de furie, de ciudă, de durere etc.), scos din minți. V. zăpăcit. Ștefan-vodă Tomșa stătea măreț pe calul lui arăbesc și nu vedea pe nimeni, orbit și înfierbintat. SADOVEANU, O. VII 72.

orbit a. 1. devenit orb; 2. fig. rătăcit.

Intrare: orbit
orbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbit
  • orbitul
  • orbitu‑
  • orbi
  • orbita
plural
  • orbiți
  • orbiții
  • orbite
  • orbitele
genitiv-dativ singular
  • orbit
  • orbitului
  • orbite
  • orbitei
plural
  • orbiți
  • orbiților
  • orbite
  • orbitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orbit

  • 1. Lipsit de vedere sau cu vederea slăbită.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scăldați într-o strălucire albă rămînem orbiți cîteva clipe. BART, S. M. 29.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zăpăcit înnebunit un exemplu
    exemple
    • Ștefan-vodă Tomșa stătea măreț pe calul lui arăbesc și nu vedea pe nimeni, orbit și înfierbîntat. SADOVEANU, O. VII 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi orbi
    surse: DEX '98 DEX '09