2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

optim, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: lat optimus, -a, -um] 1 Cel mai bun. 2 Foarte bun. 3 (Spc) Care asigură cea mai mare eficiență economică.

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. (Cu valoare de superlativ, despre noțiuni abstracte) Cel mai bun sau foarte bun (potrivit, indicat etc.).

ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].

ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

ÓPTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficiență; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimus

*óptim, -ă adj. (lat. óptimus). Foarte bun: în condițiunĭ optime. V. pesim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime

óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimă, pl. óptime

Intrare: optim (adj.)
optim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optim
  • optimul
  • optimu‑
  • optimă
  • optima
plural
  • optimi
  • optimii
  • optime
  • optimele
genitiv-dativ singular
  • optim
  • optimului
  • optime
  • optimei
plural
  • optimi
  • optimilor
  • optime
  • optimelor
vocativ singular
plural
Intrare: optim (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optim
  • optimul
  • optimu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • optim
  • optimului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

optim (adj.)

  • 1. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: excelent grozav minunat
    • 1.1. prin specializare Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

optim (s.n.)

  • 1. Stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă.
    surse: MDN '00
    • 1.1. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație.
      surse: DN
    • 1.2. Optim ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune.
      surse: MDN '00
    • 1.3. Optim de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale.
      surse: MDN '00

etimologie: