3 definiții pentru optim (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].

OPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+optim2 s. n. (~ ecologic etc.)

Intrare: optim (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optim
  • optimul
  • optimu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • optim
  • optimului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

optimsubstantiv neutru

  • 1. Stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. MDN '00
    • 1.1. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. DN
    • 1.2. Optim ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune. MDN '00
    • 1.3. Optim de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.