3 definiții pentru optim (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].
OPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+optim2 s. n. (~ ecologic etc.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
optimsubstantiv neutru
- 1. Stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. MDN '00
- 1.1. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. DN
- 1.2. Optim ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune. MDN '00
- 1.3. Optim de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. MDN '00
-
etimologie:
- optime DN
- optimus DN