2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.

oprit2, ~ă [At: PRAV. 27 / Pl: ~iți, ~e / E: opri] 1 a Întrerupt. 2 a Ținut pe loc Si: reținut. 3 a (Reg) Constipat. 4 a (Îvr) Arestat. 5 a Fixat asupra a ceva. 6 a Interzis. 7 a (Reg) Obosit. 8 sfa Dans popular asemănător cu bătuta. 9 sfa Melodie după care se execută oprita (8).

OPRÍT, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis, rezervat. Sînt vinovat că am rîvnit Mereu numai la bun oprit. ARGHEZI, V. 25. ◊ Pădure oprită = pădure în care e interzisă orice tăiere; opritură.

oprit a. împiedecat: fata era oprită dela toate acestea CR.

oprít, -ă adj. (d. opresc). Împedecat. Interzis: intrarea oprită.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPRÍT adj. 1. v. închis. 2. v. interzis. 3. v. nepermis. 4. v. prohibit. 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~ din dieta unui bolnav.)

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~J 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)

OPRIT adj. 1. închis. (Gazele sînt ~) 2. interzis. (Intrarea ~.) 3. interzis, neîngăduit, nepermis, proscris. (Un lucru ~.) 4. interzis, prohibit. (Băuturi ~.) 5. interzis, (înv.) poprit. (Fructe ~.)

Intrare: oprită
oprită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oprit (adj.)
oprit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-prit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprit
  • opritul
  • opritu‑
  • opri
  • oprita
plural
  • opriți
  • opriții
  • oprite
  • opritele
genitiv-dativ singular
  • oprit
  • opritului
  • oprite
  • opritei
plural
  • opriți
  • opriților
  • oprite
  • opritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oprit (adj.)

etimologie:

  • vezi opri
    surse: DEX '98 DEX '09