opțiuni
  • info

10 definiții pentru opritură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.

OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.

opritură sf [At: N. TEST. (1648), 167v/29 / Pl: ~ri / E: opri + -tură] 1 (Înv) Interdicție. 2 (Reg; ccr) Porțiune dintr-o pășune, rezervată pentru cosit și pe care este interzis păscutul. 3 (Reg) Grămadă de bușteni, crengi, vreascuri etc. aduse de apă și depuse la cotul unui râu, formând un stăvilar.

OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Regional) Porțiune dintr-o pădure de unde este interzis să se taie lemne. Pădurea cea maie, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130. ♦ Porțiune dintr-o pășune pe care n-au voie să pască vitele, fiind rezervată pentru cosit.

opritură f. 1. efectul opririi; 2. loc unde nu e permis a paște sau a cosi iarba: din pădurea cea mare a rămas numai o opritură FIL.

opritúră f., pl. ĭ. Efectu opririĭ. Braniște, pădure apărată de tăĭere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opritură (reg.) (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. opriturii; pl. oprituri

opritură (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opriturii; pl. oprituri

opritură s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. opriturii; pl. oprituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPRITURĂ s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

OPRITURĂ s. apărătură, braniște. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiați se numește ~.)

Intrare: opritură
opritură substantiv feminin
  • silabație: o-pri- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opritură
  • opritura
plural
  • oprituri
  • opriturile
genitiv-dativ singular
  • oprituri
  • opriturii
plural
  • oprituri
  • opriturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opritură, opriturisubstantiv feminin

  • 1. regional Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apărătură braniște
    • format_quote Pădurea cea mare, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130. DLRLC
    • 1.1. Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Opri + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.