13 definiții pentru oprima


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer.

OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer.

oprima vt [At: DLR / Pzi: oprim / E: fr opprimer, lat opprimare] A asupri.

OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila. – V. exploata.

OPRIMÁ vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i. oprím. / < fr. opprimer, it. opprimere].

OPRIMÁ vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere)

A OPRIMÁ oprím tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a împila; a exploata. [Sil. o-pri-] /<fr. opprimer

oprimà v. a apăsa prin violență, prin abuz de autoritate.

*oprím, a v. tr. (fr. opprimer, d. lat. óp-primo, -primere, -pressum). Asupresc, guvernez pin violență: a oprima un popor. Apes, fac să simtă o neliniște, o sufocare, o greutate: frica îl oprima.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă

oprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. oprím, 3 sg. și pl. oprímă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPRIMÁ vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bântui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

OPRIMA vb. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

Intrare: oprima
  • silabație: o-pri-ma info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oprima
  • oprimare
  • oprimat
  • oprimatu‑
  • oprimând
  • oprimându‑
singular plural
  • opri
  • oprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oprim
(să)
  • oprim
  • oprimam
  • oprimai
  • oprimasem
a II-a (tu)
  • oprimi
(să)
  • oprimi
  • oprimai
  • oprimași
  • oprimaseși
a III-a (el, ea)
  • opri
(să)
  • oprime
  • oprima
  • oprimă
  • oprimase
plural I (noi)
  • oprimăm
(să)
  • oprimăm
  • oprimam
  • oprimarăm
  • oprimaserăm
  • oprimasem
a II-a (voi)
  • oprimați
(să)
  • oprimați
  • oprimați
  • oprimarăți
  • oprimaserăți
  • oprimaseți
a III-a (ei, ele)
  • opri
(să)
  • oprime
  • oprimau
  • oprima
  • oprimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oprima

etimologie: