opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

oponență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr oponence] Opoziție.

OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

OPONENȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă].

OPONENT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)

OPONENȚĂ s. f. opoziție. (< engl. opponency)

OPONENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent

oponent a. și m. 1. Jur. care s’opune unei sentințe, care face opozițiune; 2. care s’opune unei măsuri, care combate o opiniune.

*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.

Ortografice DOOM

!oponent adj. m., s. m., pl. oponenți; adj. f., s. f. oponentă, pl. oponente corectat(ă)

oponentă s. f., g.-d. art. oponentei; pl. oponente

oponentă s. f., pl. oponente

Sinonime

OPONENT s. opozant, opoziționist.

OPONENT s. opozant.

Intrare: oponent (adj.)
oponent2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponent
  • oponentul
  • oponentu‑
  • oponentă
  • oponenta
plural
  • oponenți
  • oponenții
  • oponente
  • oponentele
genitiv-dativ singular
  • oponent
  • oponentului
  • oponente
  • oponentei
plural
  • oponenți
  • oponenților
  • oponente
  • oponentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: oponentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponentă
  • oponenta
plural
  • oponente
  • oponentele
genitiv-dativ singular
  • oponente
  • oponentei
plural
  • oponente
  • oponentelor
vocativ singular
  • oponentă
  • oponento
plural
  • oponentelor
Intrare: oponență
oponență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponență
  • oponența
plural
  • oponențe
  • oponențele
genitiv-dativ singular
  • oponențe
  • oponenței
plural
  • oponențe
  • oponențelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oponent, oponențisubstantiv masculin
oponent, oponentăadjectiv
oponentă, oponentesubstantiv feminin

etimologie:

oponență, oponențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.