opțiuni
  • info

10 definiții pentru oponentă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

OPONENT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

OPONENT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)

OPONENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent

*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oponentă s. f., g.-d. art. oponentei; pl. oponente

oponentă s. f., pl. oponente

!oponent adj. m., s. m., pl. oponenți; adj. f., s. f. oponentă, pl. oponente corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPONENT s. opozant, opoziționist.

OPONENT s. opozant.

Intrare: oponentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponentă
  • oponenta
plural
  • oponente
  • oponentele
genitiv-dativ singular
  • oponente
  • oponentei
plural
  • oponente
  • oponentelor
vocativ singular
  • oponentă
  • oponento
plural
  • oponentelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oponent, oponențisubstantiv masculin
oponentă, oponentesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.