10 definiții pentru opoziționist
Explicative DEX
OPOZIȚIONIST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist.
OPOZIȚIONIST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
opoziționist, ~ă a [At: RALEA, S. T. II, 232 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: opozițiune + -ist] 1 Contrar. 2 Care face politică de opoziție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPOZIȚIONIST, -Ă adj. 1. Opus, contrar. 2. Care face politică de opoziție. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPOZIȚIONIST, -Ă adj. 1. opus, contrar. 2. care face politică de opoziție. (< opoziție + -/on/ist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OPOZIȚIONIST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de opoziție; propriu opoziției. 2) și substantival (despre persoane) Care face opoziție. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*opoziționíst, -ă s. și adj. (d. opozițiune). Care face parte din opozițiune: un opoziționist, ziar opoziționist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
opoziționist (desp. -ți-o-) adj. m., pl. opoziționiști; f. opoziționistă, pl. opoziționiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
opoziționist (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționiști; f. opoziționistă, pl. opoziționiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opoziționist adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționiști; f. sg. opoziționistă, pl. opoziționiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OPOZIȚIONIST s. v. oponent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-o-nist
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
opoziționist, opoziționistăadjectiv
- 1. Care face politică de opoziție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Opozițiune + -ist. DEX '09 DEX '98 MDN '00