3 definiții pentru oponent (adj.)
Explicative DEX
oponent a. și m. 1. Jur. care s’opune unei sentințe, care face opozițiune; 2. care s’opune unei măsuri, care combate o opiniune.
*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!oponent adj. m., s. m., pl. oponenți; adj. f., s. f. oponentă, pl. oponente corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: oponent (adj.)
oponent2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
oponent, oponențisubstantiv masculin oponent, oponentăadjectiv oponentă, oponentesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care face opoziție. DEX '09 DLRLC DNsinonime: opozant opoziționist
etimologie:
- Opponent DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „oponent” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8