3 definiții pentru oponent (adj.)

Explicative DEX

oponent a. și m. 1. Jur. care s’opune unei sentințe, care face opozițiune; 2. care s’opune unei măsuri, care combate o opiniune.

*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.

Ortografice DOOM

!oponent adj. m., s. m., pl. oponenți; adj. f., s. f. oponentă, pl. oponente corectat(ă)

Intrare: oponent (adj.)
oponent2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponent
  • oponentul
  • oponentu‑
  • oponentă
  • oponenta
plural
  • oponenți
  • oponenții
  • oponente
  • oponentele
genitiv-dativ singular
  • oponent
  • oponentului
  • oponente
  • oponentei
plural
  • oponenți
  • oponenților
  • oponente
  • oponentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oponent, oponențisubstantiv masculin
oponent, oponentăadjectiv
oponentă, oponentesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „oponent” (8 clipuri)
Clipul 1 / 8