9 definiții pentru oponentă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care își exercită dreptul de opoziție; opozant. – Din germ. Opponent.

OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente)

OPONÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face parte dintr-o opoziție. /<germ. Opponent

*oponént, -ă adj. și s. (lat. oppónens, -éntis. V. ex-ponent). Care opune. Care face opozițiune, care se opune uneĭ sentențe judiciare. Care face parte din partidu opozițiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPONÉNT s. opozant, opoziționist.

Intrare: oponentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oponentă
  • oponenta
plural
  • oponente
  • oponentele
genitiv-dativ singular
  • oponente
  • oponentei
plural
  • oponente
  • oponentelor
vocativ singular
  • oponentă
  • oponento
plural
  • oponentelor

oponent, -ă oponentă

etimologie: