2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși.

OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși.

oploșire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: oploși] 1 Refugiere. 2 Pripășire. 3 Adăpostire.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.

oploși [At: M. COSTIN, O. 72 / V: (reg) ~leși / Pzi: esc / E: nct] 1 vr A se refugia. 2 vr A se pripăși. 3-4 vtr A (se) adăposti. 5 vt A crea cuiva o situație materială Si: a căpătui.

OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi un refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175. Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118. Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139. ◊ Fig. Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104. 2. Tranz. A strînge de pe drumuri, a găzdui, a adăposti. Ți-am zis să nu oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114. A lua sub aripa sa, a crea o situație, a așeza în slujbă; a căpătui. I-am oploșit în slujbe. SADOVEANU, Z. C. 130.

A OPLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oploșească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive și nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.

A SE OPLOȘÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăși. [Sil. -plo-] /Orig. nec.

oploșì v. Mold. 1. a adăposti: orice venetic este oploșit în țara asta CR.; 2. a căuta un adăpost, a se refugia: sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor CR. [Slav. OPLOȘTÕ, a îngrădi].

opleșésc și (ob.) oploșésc v. tr. (vsl. oplotiti-oplošton, a’ngrădi, oplotŭ, gard, opletina, bordeĭ, plesti-pleton, a împleti, pletŭ, plotŭ, gard; sîrb. opleti, oplotiti, a’mpleti; rus. oplót, protecțiune. Cp. cu germ. hag, [fr. haie]. gard, față de hegen, a’ngriji. V. copleșesc). Iron. Adăpostesc, protejez. V. refl. Mă adăpostesc, mă pripășesc: Jidaniĭ s’aŭ oploșit în România.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri

oploșíre s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri

oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă

oploșí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oploșeáscă

oploșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPLOȘIRE s. aciuare, pripășire. (~ cuiva într-un loc.)

arată toate definițiile

Intrare: oploșire
oploșire substantiv feminin
  • silabație: o-plo- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oploșire
  • oploșirea
plural
  • oploșiri
  • oploșirile
genitiv-dativ singular
  • oploșiri
  • oploșirii
plural
  • oploșiri
  • oploșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: oploși
  • silabație: o-plo-și info
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oploși
  • oploșire
  • oploșit
  • oploșitu‑
  • oploșind
  • oploșindu‑
singular plural
  • oploșește
  • oploșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oploșesc
(să)
  • oploșesc
  • oploșeam
  • oploșii
  • oploșisem
a II-a (tu)
  • oploșești
(să)
  • oploșești
  • oploșeai
  • oploșiși
  • oploșiseși
a III-a (el, ea)
  • oploșește
(să)
  • oploșească
  • oploșea
  • oploși
  • oploșise
plural I (noi)
  • oploșim
(să)
  • oploșim
  • oploșeam
  • oploșirăm
  • oploșiserăm
  • oploșisem
a II-a (voi)
  • oploșiți
(să)
  • oploșiți
  • oploșeați
  • oploșirăți
  • oploșiserăți
  • oploșiseți
a III-a (ei, ele)
  • oploșesc
(să)
  • oploșească
  • oploșeau
  • oploși
  • oploșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oploșire

etimologie:

  • vezi oploși
    surse: DEX '98 DEX '09

oploși

  • 1. reflexiv A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aciua pripăși attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175.
      surse: DLRLC
    • Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118.
      surse: DLRLC
    • Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139.
      surse: DLRLC
    • figurat Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ți-am zis să nu oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114.
      surse: DLRLC

etimologie: