opiu sni [At: CR (1831), 142²/15 / V: (rar) ~um, (îvr) ~ion / E: lat opium, fr opium] 1 Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele unei specii de mac și folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizi (morfină, papaverină etc.). 2 Stupefiant pe bază de opiu (1).

OPIU s. n. Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele de mac necoapte, folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizii (morfină, papaverină etc.) pe care îi conține; fumată, provoacă stări de halucinație vătămătoare organismului. Sînt prea slabe [acele țigări] și conțin opiu. C. PETRESCU, Î. I 6. Vom lua și noi ceaiul și vom fuma opiul. CARAGIALE, O. III 141. Apoi luă o lingură,o umplu dintr-o stecluță și o înghiți. În stecluță era opiu. NEGRUZZI, S. I 209. – Variantă: opium (MACEDONSKI, O. I 188) s. n.

OPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].

OPIU s. n. substanță narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

OPIU n. Preparat narcotic puternic obținut din capsulele necoapte ale unor specii de mac și întrebuințat în medicină. [Sil. o-piu] /<fr., lat. opium^[1]

opiu n. suc de mac cu proprietăți narcotice.

*ópiŭ n. (lat. opium, vgr. opión. V. afion). Afion, sucu maĭ multor felurĭ de mac, maĭ ales al maculuĭ alb, și care are proprietățĭ narcotice: Chinejiĭ fumează opiŭ. V. codeină, hașiș.

opion^[1] sn vz opiu corectat(ă)

opium sn vz opiu

OPIUM s.n. v. opiu.

opiu [piu pron. pĭu] s. n., art. opiul

opiu [piu pron. pĭu] s. n., art. opiul

opiu s. n. [-piu pron. -piu], art. opiul^[1]

opiu sg.

OPIU s. (rar) afion, meconiu.^[1]

OPIU s. (rar) afion, meconiu.

ÓPIU (< lat., fr.; {s} gr. opion „suc de mac”) s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras din capsulele necoapte ale unor specii de mac. Se utilizează în medicină pentru extragerea alcaloizilor pe care îi conține (morfină, papaverină) și, în doza mici, ca somnifer, calmant și analgezic. Fumat sau mestecat, produce o stare de euforie, urmată de un somn agitat, cu vise, halucinații; folosirea repetată a o. duce cu timpul la dezechilibru psihic și intelectual, din cauza intoxicării organismului; meconiu (1).

RĂZBOAIELE OPIULUI, denumire a două războaie purtate de Anglia și Franța împotriva Chinei. Numele vine de la pretextul războaielor: măsurile prohibitive chineze împotriva comerțului cu opiu practicat de europeni și nord-americani. ◊ Primul război al opiului (1840-1842), purtat între China și Marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de înrobire a Chinei. ◊ Al doilea război al opiului (1856-1860) a fost purtat între China, pe de o parte, și Marea Britanie și Franța, pe de alta. Războiul s-a încheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar după reluarea ostilităților de către puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). După terminarea războiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez să înăbușe războiul țărănesc al taipinilor (1851-1864). În timpul și urma r.o., și S.U.A. și Rusia au impus Chinei tratate înrobitoare.