OPIU s. n. Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele de mac necoapte, folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizii (morfină, papaverină etc.) pe care îi conține; fumată, provoacă stări de halucinație vătămătoare organismului. Sînt prea slabe [acele țigări] și conțin opiu. C. PETRESCU, Î. I 6. Vom lua și noi ceaiul și vom fuma opiul. CARAGIALE, O. III 141. Apoi luă o lingură,o umplu dintr-o stecluță și o înghiți. În stecluță era opiu. NEGRUZZI, S. I 209. – Variantă: opium (MACEDONSKI, O. I 188) s. n.