OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.

operator, ~oare [At: BULETIN, F. (1843), 46²/44 / Pl: ~i, ~oare / E: fr opérateur] 1-2 smf Persoană care (supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau) efectuează diverse operații cu acestea. 3 smf (Înv) Chirurg. 4 smf Persoană care utilizează aparatul de filmat. 5 smf Persoană care proiectează filmul pe ecran. 6 sm (Lin) Conectiv. 7 sm (Mat) Funcție între două spații vectoriale. 8 (Îs) Bloc ~ Complex în cadrul secției de chirurgie, care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat, sau efectuează diverse operații cu acestea. V. manipulant. Operatorii filmează aceste sute de mii de oameni care roiesc prin poienele pădurii. STANCU, U.R.S.S. 169. 2. Persoană care face anumite operații (mai ales chirurgicale); chirurg. Clinica are un foarte bun operator.

OPERATOR, -OARE s.m. și f. 1. Persoană calificată care supraveghează funcționarea unui aparat sau a unei mașini. 2. Care operează; chirurg. 3. Cel care mînuiește aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operațiile matematice (numere, funcții, vectori etc.), care se găsește indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controlează acțiunea a două sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; genă operatorie. 4. (Mat.) Funcție, aplicație. ♦ Funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care acționează asupra cuiva].

OPERATOR, -OARE adj. v. operatoriu.

OPERATOR, -OARE I. s. m. f. 1. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații. 2. chirurg (care operează). 3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta. 2. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) funcție, aplicație. ◊ funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. 5. (log.) conectiv. (< fr. opérateur, lat. operator)

OPERATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Lucrător specializat în efectuarea unor operații tehnice sau în manipularea unor aparate. 2) Persoană care operează, execută o acțiune. ~ de cinema. 3) înv. Medic specializat în operații chirurgicale; chirurg. /<fr. opérateur, lat. operator, -oris

operator m. cel ce face operațiuni de chirurgie, fizică, chimie.

*operatór, -oáre adj. și s. Acela care face operațiunĭ în chirurgie, chimie, fizică.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.

operatoriu, ~ie a [At: PARHON, O. A. I, 113 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr opératoire, lat operatorius, -a, -um] Chirurgical.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. (Livr.) Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. (Livresc) Care se ocupă cu chirurgia, de chirurgie. Medicină operatorie. ▭ Studiul leziunii în timpul intervențiilor operatorii. PARHON, O. A. I 113.

OPERATORIU, -IE adj. 1. (Liv.) Referitor la operații chirurgicale; de chirurgie. 2. (Biol.) Referitor la operator. [Pron. -riu, var. operator, -oare adj. / cf. fr. opératoire, lat. operatorius].

OPERATORIU, -IE adj. referitor la operații chirurgicale. (< fr. opératoire, lat. operatorius)

operator-radio s. m. Operator specializat în transmisiile de radio ◊ „Misterul sunetelor care de mai bine de o decadă intrigă pe oceanografi și creează, adesea, dificultăți operatorilor-radio pe nave, a fost descifrat.” R.l. 15 V 74 p. 6 (din operator + radio)

operator-regizor s. m. Operator (cinematografic) care lucrează și în calitate de regizor ◊ „Operatorul-regizor M.T. a realizat [...] un documentar despre o călătorie la Polul sud.” Cont. 21 IX 62 p. 5 (din operator + regizor)

regizor-operator s. m. (cinem.) Regizor care este și operator al filmului ◊ „Regizorul-operator D.T. face prin acest film încă o dată, și dovada calităților care l-au consacrat, colaborând aici cu operatorul M.P.” Cont. 26 V 78 p. 8 (din regizor + operator)

reporter-operator s. m. (cinem.) Reporter care este și operator ◊ „Lenau și Banatul. 175 de ani de la nașterea poetului. Documentar în colaborare cu F.L. și N.B.; reporter-operator I.E.” Pr.R.TV 12 VIII 77 p. 12 (din reporter + operator)

OPERATORIU ~e (~i) livr. Care ține de operații chirurgicale; propriu operațiilor chirurgicale; chirurgical. [Sil. -riu] /<fr. opératoire, lat. operatorius

operatoriu a. relativ la operațiunile chirurgicale: medicină operatorie.

*operatóriŭ, -ie adj. (lat. operatorius). Relativ la operațiunile chirurgice: medicina operatorie.

+operator¹ (destinat operațiilor) adj. m. (+ s. n.: bloc ~); pl. operatoare

operator² s. m., pl. operatori

operator s. m., pl. operatori

operator s. m., pl. operatori

operator sb. (chirurg care operează).

operatoriu (referitor la operații chirurgicale) [riu pron. rĭu] adj. m., f. operatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. operatorii (intervenție operatorie)

operatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. operatorie (-ri-e); pl. m. și f. operatorii

operatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. operatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. operatorii

operatoriu, -rie adj. (medicină operatorie).

operator adj., s.m. 1. Termen aparținând limbajului logicii formale, unde circulă cu mai multe accepții; sinonim cu conector, conectiv; 2. În terminologia lui Harris, preluată de M. Gross (1975) și de alți cercetători francezi au calitatea de operatori verbele și adjectivele care se atribuie argumentelor pentru a forma structurile sintactice ale unei limbi.

OPERATOR s. v. chirurg.

operator s. v. CHIRURG.

OPERATOR LOGIC s. (LOG.) conector, functor.

OPERATORIU adj. v. chirurgical. (Intervenție ~.)

OPERATOR LOGIC s. (LOG.) functor.

OPERATORIU adj. (MED.) chirurgical. (Intervenție ~.)