16 definiții pentru onorabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

onorabil, ~ă a [At: (a. 1853) URICARIUL, VII, 119 / Pl: ~i, ~e / E: fr honorable, lat honorabilis] Demn de stimă Si: cinstit, respectabil, stimabil.

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e, adj. Vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii. LIT. ANTIMONARHICĂ 156. Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. V. 173. Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. CONTEMPORANUL, VII 201. ◊ Amendă onorabilă v. amendă. ◊ (Învechit, ca epitet dat unei persoane sau unei instituții) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților! CARAGIALE, O. I 155. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți [pe soți]. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ (Ironic) Acest onorabil serdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. I 138. ◊ (Adverbial) Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU, C. V. 134. Și-a plătit onorabil datoria ei. GHEREA, ST. CR. III 125. ◊ (Substantivat) Stimabile, onorabile, faceți tăcere. CARAGIALE, O. I 147. (Ironic) Cam ce credit merită onorabilul în piață? GHEREA, ST. CR. I 232.

ONORABIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis].

ONORABIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)

ONORABIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis

ONORABIL2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis

onorabil a. 1. care face onoare: retragere onorabilă; 2. care merită de a fi onorat: familie onorabilă; 3. în vorbirea parlamentară: onorabilul preopinent.

*onorábil, -ă adj. (lat. honorabilis). Care face onoare: acțiune onorabilă. Demn de onoare, cinstit: persoană onorabilă. Titlu de onoare dat cuĭva (maĭ mult ironic, ca și stimabil. V. onorat): ĭa ascultă, onorabile domn saŭ (maĭ des) numaĭ onorabile! Adv. În mod onorabil: s’a retras onorabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

onorabil adj. m., pl. onorabili; f. onorabilă, pl. onorabile

onorabil adj. m., pl. onorabili; f. onorabilă, pl. onorabile

onorabil adj. m., pl. onorabili; f. sg. onorabilă, pl. onorabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONORABIL adj. 1. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. decent.

ONORABIL adj. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Amende honorable (fr. „Amendă onorabilă”) – Expresie de origine franceză, pe care o întîlnim în limbile multor popoare. Înseamnă a-ți cere iertare prin recunoașterea greșelii. Dar expresia n-are nimic comun cu amenda în înțelesul ei de azi, și cîteodată nu-i nici onorabilă! „Amenda onorabilă” a fost pînă la revoluția franceză o pedeapsă, care consta în a-ți recunoaște public vina unor anumite crime săvîrșite, de obicei în materie de sacrilegii. Vinovatul era adus în piață, în capul gol și cu picioarele goale, și acolo, în fața mulțimii, trebuia să-și recunoască fapta infamantă. Prin extindere, s-a ajuns încă de mult (fiindcă găsim expresia și la Molière) la aplicarea ei în cazul unor simple greșeli sau scăpări. De pildă, dacă în loc de Molière, noi am fi scris acum că expresia se găsește la Villon, trebuia să facem amendă onorabilă și să rectificăm această eroare. IST.

Intrare: onorabil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onorabil
  • onorabilul
  • onorabilu‑
  • onorabilă
  • onorabila
plural
  • onorabili
  • onorabilii
  • onorabile
  • onorabilele
genitiv-dativ singular
  • onorabil
  • onorabilului
  • onorabile
  • onorabilei
plural
  • onorabili
  • onorabililor
  • onorabile
  • onorabilelor
vocativ singular
  • onorabilule
  • onorabile
  • onorabilă
  • onorabilo
plural
  • onorabililor
  • onorabilelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

onorabil, onorabilăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Demn de cinste, de stimă, de respect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii. LIT. ANTIMONARHICĂ 156. DLRLC
    • format_quote Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. V. 173. DLRLC
    • format_quote Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. CONTEMPORANUL, VII 201. DLRLC
    • format_quote Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
    • format_quote Și-a plătit onorabil datoria ei. GHEREA, ST. CR. III 125. DLRLC
    • 1.1. Amendă onorabilă. DLRLC
    • 1.2. învechit Epitet dat unei persoane sau unei instituții. DLRLC
      • format_quote Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților! CARAGIALE, O. I 155. DLRLC
      • format_quote După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți [pe soți]. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
      • format_quote ironic Acest onorabil serdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. I 138. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat Stimabile, onorabile, faceți tăcere. CARAGIALE, O. I 147. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat ironic Cam ce credit merită onorabilul în piață? GHEREA, ST. CR. I 232. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.