2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.

ondula [At: HELIADE, O. I, 343 / V: (pop) un~, ~dola / Pzi: ~lez și (înv) ondul / E: fr onduler] 1 vi A se legăna ca undele apei Si: a se undui. 2 vi A prezenta un contur sinuos. 3 vi A descrie o linie cotită Si: a șerpui. 4 vt (C. i. părul) A bucla. 5 vt A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri.

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undulá (HOGAȘ, H. 89) vb. I.

ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].

ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)

A SE ONDULÁ se ~eáză intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler

A ONDULÁ ~éz 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler

UNDULÁ vb. I v. ondula.

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ondula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 ondulea; conj. prez. 1 sg. să ondulez, 3 să onduleze

ondula (a ~) vb., ind. prez. 3 ondulea

ondulá vb., ind. prez. 1 sg. onduléz, 3 sg. și pl. onduleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONDULÁ vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDULA vb. 1. a (se) învălura, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDU s. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulație, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ din părul cuiva.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.

Intrare: ondula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ondula
  • ondulare
  • ondulat
  • ondulatu‑
  • ondulând
  • ondulându‑
singular plural
  • ondulea
  • ondulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ondulez
(să)
  • ondulez
  • ondulam
  • ondulai
  • ondulasem
a II-a (tu)
  • ondulezi
(să)
  • ondulezi
  • ondulai
  • ondulași
  • ondulaseși
a III-a (el, ea)
  • ondulea
(să)
  • onduleze
  • ondula
  • ondulă
  • ondulase
plural I (noi)
  • ondulăm
(să)
  • ondulăm
  • ondulam
  • ondularăm
  • ondulaserăm
  • ondulasem
a II-a (voi)
  • ondulați
(să)
  • ondulați
  • ondulați
  • ondularăți
  • ondulaserăți
  • ondulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ondulea
(să)
  • onduleze
  • ondulau
  • ondula
  • ondulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undula
  • undulare
  • undulat
  • undulatu‑
  • undulând
  • undulându‑
singular plural
  • undulea
  • undulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undulez
(să)
  • undulez
  • undulam
  • undulai
  • undulasem
a II-a (tu)
  • undulezi
(să)
  • undulezi
  • undulai
  • undulași
  • undulaseși
a III-a (el, ea)
  • undulea
(să)
  • unduleze
  • undula
  • undulă
  • undulase
plural I (noi)
  • undulăm
(să)
  • undulăm
  • undulam
  • undularăm
  • undulaserăm
  • undulasem
a II-a (voi)
  • undulați
(să)
  • undulați
  • undulați
  • undularăți
  • undulaserăți
  • undulaseți
a III-a (ei, ele)
  • undulea
(să)
  • unduleze
  • undulau
  • undula
  • undulaseră
Intrare: ondulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondu
  • ondula
plural
  • ondule
  • ondulele
genitiv-dativ singular
  • ondule
  • ondulei
plural
  • ondule
  • ondulelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ondula, ondulezverb

  • 1. intranzitiv A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: undui
    • format_quote Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. DLRLC
    • format_quote Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. DLRLC
    • format_quote figurat Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. DLRLC
    • 1.1. A prezenta un contur sinuos; a se arcui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. DLRLC
  • 2. tranzitiv A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. tranzitiv A face cârlionți; a încreți părul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și-a ondulat părul la coafor. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-a ondulat singură. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.