3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

omonim, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~me / E: fr homonyme] 1-2 snf, a (Lin; mpl) (Cuvinte, structuri) care au aceeași formă, dar se deosebesc mult între ele ca origine și sens. 3 smf Persoană care poartă același nume cu altcineva Si: tiz.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. Cuvînt care are aceeași formă cu altul sau cu altele, dar se deosebește ca înțeles de ele. Cuvintele «cer» (indicativul prezent al verbului «a cere») și «cer» (bolta cerească) sînt omonime.Omonimele pot fi în înțelegere, ajutîndu-se și întărindu-se reciproc. GRAUR, F. E. 129. ◊ (Adjectival) Cuvinte omonime. 2. (Rar) Persoană care poartă același nume ca altcineva. Omonimul meu Jean Jacques [Rousseau] au pătimit mult în viața lui! RUSSO, S. 199.[1]

  1. Rousseau și Russo nu sunt omonime, ci omofone. — gall

OMONÍM, -Ă adj. Care are același nume, cu același nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunțare etc.) cu altul, dar deosebit ca înțeles. 2. (Rar) Persoană care poartă același nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri fără a i se schimba nici grafia literală, nici accentul. // s.m. și f. (Rar) Cel care poartă același nume cu altcineva. [Cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume].

OMONÍM, -Ă I. adj. 1. care are același nume. 2. (muz.; despre relația dintre două tonalități) care au aceeași tonică, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvânt identic ca formă și pronunțare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri, fără a i se schimba nici forma grafică, nici accentul. II. s. m. f. cel care poartă același nume cu altcineva. (< fr. homonyme)

OMONÍM1 ~i m. Fiecare dintre persoanele care poartă același nume, privite în raport una față de alta; tiz. /<fr. homonyme

OMONÍM2 ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte luate în raport unul față de altul) Care este identic ca formă (dar se deosebește radical ca sens). /<fr. homonyme

omonim a. se zice de vorbe ce se rostesc în acelaș mod fără de a avea aceeaș formă sau acelaș sens: ex.: cer (bolta cerească), cer (lemnul) și cer (pretind). ║ n. vorbă omonimă. ║ m. cei ce poartă acelaș nume făr’a fi rude.

*omoním, -ă adj. (vgr. ῾omónymos, d. ῾omós, acelașĭ, asemenea, și ónoma, ónyma, nume. V. an-, par- și sin-onim, ono-mastic). Gram. Care are acelașĭ nume, ca: luna Maĭ, cĭocanu maĭ. S. n., pl. e. Cuvînt omonim. S. m. și f. Care seamănă la nume cu altu (tiz). V. omofon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omonim2 (desp. o-mo-/om-o-) s. n., pl. omonime

omonim1 (desp. o-mo-/om-o-) adj. m., pl. omonimi; f. omoni, pl. omonime

!omonim1 (o-mo-/om-o-) adj. m., pl. omonimi; f. omonimă, pl. omonime

!omonim2 (o-mo-/om-o-) s. n., pl. omonime

omoním (persoană) s. m. (sil. mf. om-), pl. omoními

omoním (cuvânt) s. n., pl. omoníme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMONÍM s. tiz. (Îl cheamă Petre, e omonimul meu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMONÍM, -Ă adj. (cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume): în sintagma enunț omonim (v.).

OMONÍM s. n. (< adj. omonim, ă, cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume): cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu un alt cuvânt, dar care diferă de acesta prin sens și uneori și prin origine. Astfel: cataráctă (= cascadă) – cataráctă (= boală de ochi); buhái (= taur) – buhái (= instrument); límbă (= organ) – límbă (= neam) – límbă (= mijloc de comunicare); líră (= instrument muzical) – líră (= monedă); másă (= mulțime) – másă (= mărime) – másă (= mobilă) – másă (= corp solid); ochi (= organ) – ochi (= mugur) – ochi (= geam) etc. Altfel spus, o. este un cuvânt care dispune de un corp fonetic identic cu al altui cuvânt (sau al altor cuvinte), acest corp fonetic fiind uneori legat de celelalte printr-o notă semantică asemănătoare (printr-un semv.), datorită folosirii figurate, metaforice a cuvintelor, ca în cazul lui cataractă (netransparența apei și a ochiului), buhai (zgomotul instrumentului asemănător cu mugetul taurului), limbă (calitatea de „mijloc” de comunicare sau „caracteristică” a unor entități diferite) și ochi (formă oarecum asemănătoare a organului văzului, a mugurelui, a geamului), alteori neavând cu celelalte nici o notă comună de înțeles (v. limbă, liră și masă). Un exemplu convingător în acest sens este cuvântul mai (a cincea lună a anului) care nu are nici un sem comun cu mai (adverb), cu mai (ciocan) și cu mai (reg. ficat). Pentru limba română sunt cunoscute lucrările Dicționar de omonime, Casa de editură „Avram Iancu”, București, 1993, de Alexandru Popescu-Mihăești, și Dicționar de omonime, E. Vox, București, 1995, de Gh. Bulgăr și N. Felecan.

omonimă, tonalitate ~ (< gr. ὄμοιος [homoios] „la fel, asemenea, de aceeași natură” și ὄνομα [onoma] „nume”), raportul, relația în care se află o tonalitate (2) față de o alta, având aceeași tonică* (denumire), una fiind majoră* iar cealaltă minoră* (ex. Do major – do minor). Distanța care se stabilește între cele două o. pe cercul cvintelor* este de trei cvinte perfecte. Diferența de armură* este de trei alterații*, tonalitatea minoră fiind relativa* tonalității majore aflată la trei cvinte perfecte descendente față de o. majoră.

Intrare: omonim (adj.)
omonim1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-mo-nim, om-o-nim info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omonim
  • omonimul
  • omonimu‑
  • omoni
  • omonima
plural
  • omonimi
  • omonimii
  • omonime
  • omonimele
genitiv-dativ singular
  • omonim
  • omonimului
  • omonime
  • omonimei
plural
  • omonimi
  • omonimilor
  • omonime
  • omonimelor
vocativ singular
plural
Intrare: omonim (s.m.)
  • silabație: o-mo-nim. om-o-nim info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omonim
  • omonimul
  • omonimu‑
plural
  • omonimi
  • omonimii
genitiv-dativ singular
  • omonim
  • omonimului
plural
  • omonimi
  • omonimilor
vocativ singular
  • omonimule
  • omonime
plural
  • omonimilor
Intrare: omonim (s.n.)
omonim3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: o-mo-nim. om-o-nim info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omonim
  • omonimul
  • omonimu‑
plural
  • omonime
  • omonimele
genitiv-dativ singular
  • omonim
  • omonimului
plural
  • omonime
  • omonimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omonim, omoniadjectiv

  • 1. Care are același nume, cu același nume. DLRLC DN
    • format_quote Cuvinte omonime. DLRLC
  • 2. muzică (Despre relația dintre două tonalități) Care au aceeași tonică, dar mod diferit. MDN '00
etimologie:

omonim, omonimisubstantiv masculin
omoni, omonimesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care poartă același nume cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tiz
    • format_quote Omonimul meu Jean Jacques [Rousseau] au pătimit mult în viața lui! RUSSO, S. 199. DLRLC
      • comentariu Rousseau și Russo nu sunt omonime, ci omofone. DLRLC dexonline
etimologie:

omonim, omonimesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cuvintele «cer» (indicativul prezent al verbului «a cere») și «cer» (bolta cerească) sunt omonime. DLRLC
    • format_quote Omonimele pot fi în înțelegere, ajutîndu-se și întărindu-se reciproc. GRAUR, F. E. 129. DLRLC
  • 2. Joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri fără a i se schimba nici grafia literală, nici accentul. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii