10 definiții pentru omonim (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme.

omonim, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~me / E: fr homonyme] 1-2 snf, a (Lin; mpl) (Cuvinte, structuri) care au aceeași formă, dar se deosebesc mult între ele ca origine și sens. 3 smf Persoană care poartă același nume cu altcineva Si: tiz.

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. Cuvînt care are aceeași formă cu altul sau cu altele, dar se deosebește ca înțeles de ele. Cuvintele «cer» (indicativul prezent al verbului «a cere») și «cer» (bolta cerească) sînt omonime.Omonimele pot fi în înțelegere, ajutîndu-se și întărindu-se reciproc. GRAUR, F. E. 129. ◊ (Adjectival) Cuvinte omonime. 2. (Rar) Persoană care poartă același nume ca altcineva. Omonimul meu Jean Jacques [Rousseau] au pătimit mult în viața lui! RUSSO, S. 199.[1]

  1. Rousseau și Russo nu sunt omonime, ci omofone. — gall

OMONÍM, -Ă adj. Care are același nume, cu același nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunțare etc.) cu altul, dar deosebit ca înțeles. 2. (Rar) Persoană care poartă același nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri fără a i se schimba nici grafia literală, nici accentul. // s.m. și f. (Rar) Cel care poartă același nume cu altcineva. [Cf. fr. homonyme, lat. homonymus, gr. homonymos < homos – asemănător, onoma – nume].

OMONÍM, -Ă I. adj. 1. care are același nume. 2. (muz.; despre relația dintre două tonalități) care au aceeași tonică, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvânt identic ca formă și pronunțare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri, fără a i se schimba nici forma grafică, nici accentul. II. s. m. f. cel care poartă același nume cu altcineva. (< fr. homonyme)

OMONÍM1 ~i m. Fiecare dintre persoanele care poartă același nume, privite în raport una față de alta; tiz. /<fr. homonyme

omonim a. se zice de vorbe ce se rostesc în acelaș mod fără de a avea aceeaș formă sau acelaș sens: ex.: cer (bolta cerească), cer (lemnul) și cer (pretind). ║ n. vorbă omonimă. ║ m. cei ce poartă acelaș nume făr’a fi rude.

*omoním, -ă adj. (vgr. ῾omónymos, d. ῾omós, acelașĭ, asemenea, și ónoma, ónyma, nume. V. an-, par- și sin-onim, ono-mastic). Gram. Care are acelașĭ nume, ca: luna Maĭ, cĭocanu maĭ. S. n., pl. e. Cuvînt omonim. S. m. și f. Care seamănă la nume cu altu (tiz). V. omofon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omoním (persoană) s. m. (sil. mf. om-), pl. omoními


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMONÍM s. tiz. (Îl cheamă Petre, e omonimul meu.)

Intrare: omonim (s.m.)
  • silabație: o-mo-nim. om-o-nim info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omonim
  • omonimul
  • omonimu‑
plural
  • omonimi
  • omonimii
genitiv-dativ singular
  • omonim
  • omonimului
plural
  • omonimi
  • omonimilor
vocativ singular
  • omonimule
  • omonime
plural
  • omonimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omonim, -ă (persoană) omonimă

  • 1. Persoană care poartă același nume cu altcineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tiz, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Omonimul meu Jean Jacques [Rousseau] au pătimit mult în viața lui! RUSSO, S. 199.
      surse: DLRLC
      • comentariu Rousseau și Russo nu sunt omonime, ci omofone.
        surse: DLRLC dexonline

etimologie: