2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.

OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.

omologa vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~ghez / E: fr homologuer] 1 A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. 2 A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv, după o verificare prealabilă. 3 A accepta oficial un tip de produs și a aproba fabricarea lui curentă.

OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ (Sport) A recunoaște oficial, a confirma valabilitatea unei performanțe sau a unui rezultat după o verificare prealabilă. ♦ A confirma oficial calitățile unui fabricat; a admite folosirea unui fabricat în anumite scopuri.

OMOLOGÁ vb. I. tr. A aproba, a sancționa anumite acte pentru a le da valoare juridică. ♦ (Sport) A recunoaște oficial o performanță, în urma verificării. ♦ A confirma oficial calitățile unui produs, aprobând folosirea lui în anumite scopuri. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. homologuer].

OMOLOGÁ vb. tr. 1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris. 2. a recunoaște oficial o performanță (sportivă). 3. a confirma oficial calitățile unui produs. (< fr. homologuer)

A OMOLOGÁ ~ghéz tranz. 1) (acte scrise) A aproba în urma unei verificări prealabile (dând valoare juridică). 2) (produse industriale) A aproba în mod oficial în vederea fabricării în serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscină. 4) (rezultate, performanțe sportive) A recunoaște oficial, înregistrând (după verificarea corespunzătoare). /<fr. homologuer

omologà v. a confirma prin autoritatea justiției un act făcut între particulari.

OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. [Adj. f. și: omologă] – Din fr. homologue.

omolog, ~oa a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (iuz) h~ / Pl: ~ogi, ~oage, f și ~oge, (înv) ~oghe / E: fr homologue] 1 (Mat; d. elemente[1] aparținând unor figuri geometrice) Care se află într-o corespondență determinată Si: (înv) omologhicesc. 2 (Chm; d. o substanță organică) Care are structura chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. 3 (Log; d. două elemente) Care își corespund în structuri cu același mod de organizare.

  1. În original, probabil incorect: două elemente. — cata

OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue.

OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj. 1. (Despre două elemente aparținînd unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. (Despre o substanță organică) A cărei structură chimică diferă de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage.

OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie].

OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH2-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue)

OMOLÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge) 1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geometrice luate în raport unul cu altul) Între care există o anumită corespondență, bazată pe o relație. 2) biol. (despre organe luate în raport unul cu altul) Care se aseamănă după structură și origine, dar diferă ca formă externă și funcții. /<fr. homologue

omolog a. Geom. se zice de laturi cari se corespund și coprind între ele unghiuri egale.

*omológ, -oágă adj. (vgr. ῾omólogos, d. ῾omós, aceleașĭ, asemenea, și lógos, cuvînt. V. ana-, cata-, dia-, epi-, mono- și pro-log). Geom. Se zice despre laturile care, în figurile asemenea, corespund una alteĭa și-s opuse la unghĭurĭ egale. Biol. Care are aceĭașĭ origine și relațiune cu celelalte organe, deși poate să nu maĭ aĭbă aceĭașĭ funcțiune, ca plămîniĭ la broască saŭ la alte vertebrate superioare și beșica înotătoare la peștĭ. V. analog.

*omologhéz, a -gá v. tr. (fr. homologuer, mlat. homólogo, -gáre, vgr. ῾omologéo d. ῾omólogos, omolog, de aceĭașĭ părere). Jur. Confirm pin autoritatea judiciară saŭ administrativă un act particular saŭ de la o autoritate inferioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omologá (a ~) vb., ind. prez. 3 omologheáză

omologá vb., ind. prez. 1 sg. omologhéz, 3 sg. și pl. omologheáză

omologa (ind. prez. 3 sg. și pl. omologhează)

arată toate definițiile

Intrare: omologa
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omologa
  • omologare
  • omologat
  • omologatu‑
  • omologând
  • omologându‑
singular plural
  • omologhea
  • omologați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omologhez
(să)
  • omologhez
  • omologam
  • omologai
  • omologasem
a II-a (tu)
  • omologhezi
(să)
  • omologhezi
  • omologai
  • omologași
  • omologaseși
a III-a (el, ea)
  • omologhea
(să)
  • omologheze
  • omologa
  • omologă
  • omologase
plural I (noi)
  • omologăm
(să)
  • omologăm
  • omologam
  • omologarăm
  • omologaserăm
  • omologasem
a II-a (voi)
  • omologați
(să)
  • omologați
  • omologați
  • omologarăți
  • omologaserăți
  • omologaseți
a III-a (ei, ele)
  • omologhea
(să)
  • omologheze
  • omologau
  • omologa
  • omologaseră
Intrare: omolog (adj.)
omolog1 (f. -oagă) adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omolog
  • omologul
  • omologu‑
  • omoloa
  • omoloaga
plural
  • omologi
  • omologii
  • omoloage
  • omoloagele
genitiv-dativ singular
  • omolog
  • omologului
  • omoloage
  • omoloagei
plural
  • omologi
  • omologilor
  • omoloage
  • omoloagelor
vocativ singular
plural
omolog2 (f. -ogă) adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omolog
  • omologul
  • omologu‑
  • omolo
  • omologa
plural
  • omologi
  • omologii
  • omologe
  • omologele
genitiv-dativ singular
  • omolog
  • omologului
  • omologe
  • omologei
plural
  • omologi
  • omologilor
  • omologe
  • omologelor
vocativ singular
plural
homolog adjectiv
adjectiv (A64)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homolog
  • homologul
  • homologu‑
  • homoloa
  • homoloaga
plural
  • homologi
  • homologii
  • homoloage
  • homoloagele
genitiv-dativ singular
  • homolog
  • homologului
  • homoloage
  • homoloagei
plural
  • homologi
  • homologilor
  • homoloage
  • homoloagelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omologa

  • 1. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

omolog (adj.) homolog

  • 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate.
    surse: DN
  • 2. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Laturi omoloage.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Hidrocarburi omoloage.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. biologie (Despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: