omolog, ~oagă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (iuz) h~ / Pl: ~ogi, ~oage, f și ~oge, (înv) ~oghe / E: fr homologue] 1 (Mat; d. elemente^[1] aparținând unor figuri geometrice) Care se află într-o corespondență determinată Si: (înv) omologhicesc. 2 (Chm; d. o substanță organică) Care are structura chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. 3 (Log; d. două elemente) Care își corespund în structuri cu același mod de organizare.