2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omnivor, ~ă [At: BARASCH, I. 56/6 / Pl: ~i, ~e / E: fr omnivore] 1-2 smf, a (Ființă) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale. 3 a Care mănâncă de toate.

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj. (Despre animale) Care se hrănește și cu substanțe vegetale și cu substanțe animale; care mănîncă de toate.

OMNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu substanțe vegetale și animale. [< fr. omnivore, cf. lat. omnis – tot, vorare – a mânca].

OMNIVÓR, -Ă adj. 1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale. (< fr. omnivore)

OMNIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se hrănește cu produse de origine vegetală și animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore

omnivor a. care se hrănește cu carne și cu vegetale, ca omul, câinele, etc.

*omnivór, -ă adj. (lat. omnivorus. V. carni-vor, de-vor). Care mănîncă de toate (carne saŭ vegetale), ca omu și porcu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. omnivóră, pl. omnivóre

omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. sg. omnivóră, pl. omnivóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMNIVÓR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)

OMNIVOR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMNI- „tot, totalitate”. ◊ L. omnis „tot” > fr. omni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. omni-.~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pretutindeni; ~scop (v. -scop), s. n., stativ care permite examinarea radiologică a bolnavului în toate incidențele; ~vor (v. -vor), adj., s. m. și f., (animal) care se hrănește atît cu hrană vegetală, cît și cu hrană animală.

Intrare: omnivor (adj.)
omnivor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnivor
  • omnivorul
  • omnivoru‑
  • omnivo
  • omnivora
plural
  • omnivori
  • omnivorii
  • omnivore
  • omnivorele
genitiv-dativ singular
  • omnivor
  • omnivorului
  • omnivore
  • omnivorei
plural
  • omnivori
  • omnivorilor
  • omnivore
  • omnivorelor
vocativ singular
plural
Intrare: omnivor (s.m.)
omnivor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnivor
  • omnivorul
  • omnivoru‑
plural
  • omnivori
  • omnivorii
genitiv-dativ singular
  • omnivor
  • omnivorului
plural
  • omnivori
  • omnivorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omnivor, -ă omnivor (2) omnivoră

  • 1. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: