OMNIVOR, -Ă adj. (Adesea substantivat) Care se hrănește atît cu substanțe vegetale cît și cu substanțe animale; care mănîncă de toate. Animale omnivore. barasch, i. 56/6, cf. ddrf, șăineanu, barcianu. Cele mai libere sînt animalele omnivore, care se vor putea răspîndi pe suprafețe mult mai întinse decît cele ce atîrnă în hrana lor ori numai de iarbă, ori numai de carne, mehedinți, g. f. 178, cf. alexi, w., SCRIBAN, D. – pl.: omnivori, -e. – Din fr. omnivore.