5 definiții pentru omnivor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omnivor, ~ă [At: BARASCH, I. 56/6 / Pl: ~i, ~e / E: fr omnivore] 1-2 smf, a (Ființă) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale. 3 a Care mănâncă de toate.

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se hrănește cu produse de origine vegetală și animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMNI- „tot, totalitate”. ◊ L. omnis „tot” > fr. omni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. omni-.~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pretutindeni; ~scop (v. -scop), s. n., stativ care permite examinarea radiologică a bolnavului în toate incidențele; ~vor (v. -vor), adj., s. m. și f., (animal) care se hrănește atît cu hrană vegetală, cît și cu hrană animală.

Intrare: omnivor (s.m.)
omnivor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnivor
  • omnivorul
  • omnivoru‑
plural
  • omnivori
  • omnivorii
genitiv-dativ singular
  • omnivor
  • omnivorului
plural
  • omnivori
  • omnivorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omnivor, -ă omnivor (2) omnivoră

  • 1. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: