omitere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: omite] 1 Trecere cu vederea Si: neglijare. 2 Omisiune (2).

OMITERE, omiteri, s. f. Acțiunea de a omite și rezultatul ei; omisiune.

OMITERE s.f. Acțiunea de a omite și rezultatul ei; omisiune. [< omite].

omite vt [At: CALENDAR (1856) VII, 19 / Pzi: omit / E: lat omittere, fr omettre] 1 A trece cu vederea Si: a neglija. 2 A uita ceva ce trebuia făcut, spus etc.

*OMITE (-it) vb. tr. A lăsa afară, a trece cu vederea, a trece sub tăcere, a uita (să pomenească, să scrie ceva, etc.) [lat.].

OMITE, omit, vb. III. Tranz. A lăsa la o parte, a neglija, a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia făcut, spus, amintit etc.).

OMITE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omit. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].

OMITE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere)

A OMITE omit tranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere

omite v. a lăsa afară, a trece cu vederea: a omite vorbe, rânduri.

omít, omis, a omíte v. tr. (lat. o-mittere. V. ad-, co-, de-, per-, pro-, re- și trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rînd (într’un text), o persoană la o sărbare (neinvitînd-o).

omitere s. f., g.-d. art. omiterii; pl. omiteri

omitere s. f., g.-d. art. omiterii; pl. omiteri

omitere s. f., g.-d. art. omiterii; pl. omiteri

omite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit, 2 sg. omiți, 3 sg. omite; conj. prez. 1 sg. să omit, 3 să omită; ger. omițând; part. omis

omite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit; conj. prez. 3 să omită; ger. omițând; part. omis

omite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omit; conj. prez. 3 sg. și pl. omită; part. omis

OMITERE s. 1. omisiune, sărire, sărit. (~ unui pasaj din text.) 2. v. neglijare. 3. v. ignorare.

OMITERE s. 1. sărire, sărit. (~ unui pasaj din text.) 2. neglijare, uitare, uitat, (înv.) negrijire. (~ unui amănunt semnificativ.) 3. ignorare, neglijare, nesocotire. (~ unor aspecte importante ale problemei.)

OMITE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

OMITE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa. (A ~ o literă la corectură.) 3. a neglija, (reg.) a întrelăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-și ia doctoria.) 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din cîte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

OMITERE s. f. Faptul de a omite; omisiune. cf. ddrf. Mauclair face aici o omitere conștientă. petică, o. 373. Comparația arată că există între aceste două texte vreo 30 de deosebiri: intervertiri de cuvinte, omiteri, interpola-țiuni. bul. com. ist. i, 12, cf. 73. – PI.: omiteri. – v. omite.

OMITE vb. III. tranz. A lăsa la o parte, a trece cu vederea, a neglija; a uita (ceva ce trebuia făcut, spus etc.). cf. negulici, stamati, d. Două facte de tot omise în Paprocki. HASDEU, I. v. 258, cf. DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Autorul... nu omite nici un amănunt. bul. com. ist. ii, 12. Omițîndu-i, deci, opera, variată și inconsistentă..., nu vom fixa aici decît interesantul caz psihologic al unui om. lovinescu, c. v, 11. Într-o clipă își trase rochia, pe dos, încălță papucii de tenis, fără ciorapi, omițînd să-și lege șireturile. teodoreanu, m. ii, 269, cf. scriban, d. Autorul articolului s-a ocupat însă mai ales de critica apărută în publicațiile literare, omițînd aproape complet critica orală. contemp. 1950, nr. 185, 4/1. Nu trebuie omise din sumara reconstituire a acțiunii cărții episoadele de o semnificație aparte. v. rom. februarie 1964, 210. ◊ refl. pas. În luna octomvrie acelui an s-au omis (lăsat) cele 10 dzile sporite. calendar (1856), VII/19. – prez. ind.: omit; perf. s.: omisei; part.: omis. – Din lat. omittere, fr. omettre.