dexonline

info

2 intrări

24 de definiții

din care

explicative (19)
morfologice (3)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLĂCĂI vb. IV v. olecăi.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLĂCĂI vb. IV v. olecăi.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de oprocopiuc
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olăcăi v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLĂCĂI vb. IV v. olicăi.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLECĂI, olecăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăi, olicăi vb. IV] – Din oleo.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLECĂI, olecăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăi, olicăi vb. IV] – Din oleo.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de oprocopiuc
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLICĂI vb. IV v. olecăi.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLICĂI vb. IV v. olecăi.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de ionel_bufu
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52^r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olecui v vz olecăi^[1] modificată

În original, tipărit greșit: vz olecui — LauraGellner

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olicăi v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olicăia v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olicări v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oligăi v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oligări v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oricăi v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oricări v vz olecăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLICĂI, olicăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. – Variante: olăcăi (ȘEZ. XIII 1), olecăi (MAT. FOLK. 551) vb. IV.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z(d)robi-tura sufletului vel olecăi-vă. DP, 23^v. S-au mărsu amîndoi pre la țoti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120^r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amîndoi pre la toți domnii și crai<i> elineșli, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127^v. C: Iar într-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăii și a zice dracului: " Pînă cînd nu mă lași în pace? LIM., 19^r. Au mers amîndoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînc cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6^v. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, c î n t a, g l ă s i, r u g u c i ¹.

sursa: DLRLV (1987)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olicăì v. Mold. a se văita; nu te mai olicăi atâta! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olicăĭésc, V. olecăĭesc.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă olecăi/mă olecăiesc, 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 1 sg. mă olecăiam; conj. prez. 1 sg. să mă olecăi/să mă olecăiesc, 3 să se olecăie/să se olecăiască; imper. 2 sg. afirm. olecăie-te/olecăiește-te; ger. olecăindu-mă

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

!olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 3 sg. se olecăia; conj. prez. 3 să se olecăie/să se olecăiască

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olecăi vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiesc, 3 sg. olecăie / olecăiește, imperf. 3 sg. olecăia; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiască

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLECĂI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

olecăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: olecăi

olecăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	singular	plural
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	olecăie	olecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olecăi	(să) olecăi	olecăiam	olecăii	olecăisem
	a II-a (tu)	olecăi	(să) olecăi	olecăiai	olecăiși	olecăiseși
	a III-a (el, ea)	olecăie	(să) olecăie	olecăia	olecăi	olecăise
plural	I (noi)	olecăim	(să) olecăim	olecăiam	olecăirăm	olecăiserăm olecăisem
	a II-a (voi)	olecăiți	(să) olecăiți	olecăiați	olecăirăți	olecăiserăți olecăiseți
	a III-a (ei, ele)	olecăie	(să) olecăie	olecăiau	olecăiră	olecăiseră

olecăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	singular	plural
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	olecăiește	olecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olecăiesc	(să) olecăiesc	olecăiam	olecăii	olecăisem
	a II-a (tu)	olecăiești	(să) olecăiești	olecăiai	olecăiși	olecăiseși
	a III-a (el, ea)	olecăiește	(să) olecăiască	olecăia	olecăi	olecăise
plural	I (noi)	olecăim	(să) olecăim	olecăiam	olecăirăm	olecăiserăm olecăisem
	a II-a (voi)	olecăiți	(să) olecăiți	olecăiați	olecăirăți	olecăiserăți olecăiseți
	a III-a (ei, ele)	olecăiesc	(să) olecăiască	olecăiau	olecăiră	olecăiseră

olăcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	singular	plural
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	olăcăie	olăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olăcăi	(să) olăcăi	olăcăiam	olăcăii	olăcăisem
	a II-a (tu)	olăcăi	(să) olăcăi	olăcăiai	olăcăiși	olăcăiseși
	a III-a (el, ea)	olăcăie	(să) olăcăie	olăcăia	olăcăi	olăcăise
plural	I (noi)	olăcăim	(să) olăcăim	olăcăiam	olăcăirăm	olăcăiserăm olăcăisem
	a II-a (voi)	olăcăiți	(să) olăcăiți	olăcăiați	olăcăirăți	olăcăiserăți olăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	olăcăie	(să) olăcăie	olăcăiau	olăcăiră	olăcăiseră

olăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	singular	plural
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	olăcăiește	olăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olăcăiesc	(să) olăcăiesc	olăcăiam	olăcăii	olăcăisem
	a II-a (tu)	olăcăiești	(să) olăcăiești	olăcăiai	olăcăiși	olăcăiseși
	a III-a (el, ea)	olăcăiește	(să) olăcăiască	olăcăia	olăcăi	olăcăise
plural	I (noi)	olăcăim	(să) olăcăim	olăcăiam	olăcăirăm	olăcăiserăm olăcăisem
	a II-a (voi)	olăcăiți	(să) olăcăiți	olăcăiați	olăcăirăți	olăcăiserăți olăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	olăcăiesc	(să) olăcăiască	olăcăiau	olăcăiră	olăcăiseră

oricări