ohm sm [At: PONI, F. 260 / P: om / S și: (abr) Ω / Pl: ~i / E: fr ohm] Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă- amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt.

*OHM sm. ⚡ Unitatea de rezistență electrică [fr.].

OHM, ohmi, s. m. Unitate de rezistență electrică, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. – Pronunțat: om.

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].

OHM OM/ s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr. ohm)

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

ohm (unitate de măsură) [pron. germ. om] s. m., pl. ohmi; simb. Ω

+Ohm (fizician german) [pron. om] s. propriu corectat(ă)

ohm [pron. om] s. m., pl. ohmi; simb. Ω

ohm s. m. [pron. germ. om], pl. ohmi; simb. Ω

ohm (pr. om), pl. ohmi

OHM [o:m], Georg Simon (1789-1854), fizician german. Prof. univ. la Nürnberg, și München. Cercetări de electricitate, optică și acustică. A studiat (din 1826) trecerea curentului electric prin conductori, stabilind o lege (1827) conform căreia intensitatea acestuia este direct proporțională cu tensiunea aplicată la capetele conductorului și invers proporțională cu rezistența lui (legea lui O.). În domeniul acusticii, a dovedit că senzația de auz a urechii omenești nu depinde de diferența de fază a undelor sonore.

OHM s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. cf. poni, f. 260, enc. Tehn. i, 115. Adesea obiectul produs, noțiunea stabilită poartă numele creatorului, de exemplu, în fizică, amper, curie..., ohm. graur, n. p. 153, cf. ltr², der. – Pronunțat: om. – PI.: ohmi. – Din fr. ohm.