2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OHM, ohmi, s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.

OHM, ohmi, s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.

ohm sm [At: PONI, F. 260 / P: om / S și: (abr) Ω / Pl: ~i / E: fr ohm] Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă- amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt.

OHM, ohmi, s. m. Unitate de rezistență electrică, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. – Pronunțat: om.

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].

OHM OM/ s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, egală cu rezistența unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr. ohm)

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ohm [pron. om] s. m., pl. ohmi; simb.

ohm s. m. [pron. germ. om], pl. ohmi; simb.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OHM [o:m], Georg Simon (1789-1854), fizician german. Prof. univ. la Nürnberg, și München. Cercetări de electricitate, optică și acustică. A studiat (din 1826) trecerea curentului electric prin conductori, stabilind o lege (1827) conform căreia intensitatea acestuia este direct proporțională cu tensiunea aplicată la capetele conductorului și invers proporțională cu rezistența lui (legea lui O.). În domeniul acusticii, a dovedit că senzația de auz a urechii omenești nu depinde de diferența de fază a undelor sonore.

Intrare: Ohm
Ohm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ohm
  • pronunție: om
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ohm
  • ohmul
  • ohmu‑
plural
  • ohmi
  • ohmii
genitiv-dativ singular
  • ohm
  • ohmului
plural
  • ohmi
  • ohmilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ohm

  • 1. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol Ω
    surse: DOOM 2

etimologie: