OHM s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. cf. poni, f. 260, enc. Tehn. i, 115. Adesea obiectul produs, noțiunea stabilită poartă numele creatorului, de exemplu, în fizică, amper, curie..., ohm. graur, n. p. 153, cf. ltr², der. – Pronunțat: om. – PI.: ohmi. – Din fr. ohm.